Dorința de a fi diferit

Salutare, 

Sunt Alex!

Imaginează-ți următorul scenariu.

Te pregătești să cumperi cel mai nou model de Smart TV cu tehnologie OLED. Sau ești pe punctul de a-ți lua ultimul model de mountain bike sau chiar outfit-ul purtat de Lady Gaga (pun intended) la cel mai recent concert. 

Nu are prea mare importanță ce cumperi. Ideea e că ești hotărât(ă) și că ești gata să treci la achiziția propriu-zisă. 

Toate bune și frumoase, dar ce faci dacă te confrunți cu următoarea situație?!

Ce faci dacă, într-o discuție cu o cunoștință, afli că ți-a luat-o înainte? Dacă afli că și-a cumpărat deja televizorul, bicicleta sau hainele la care râvnești și tu. 

Renunți la planul tău sau începi să cauți altceva?


1. Dorința de a fi diferit 

În 2001, doi cercetători au analizat înclinația noastră către diferență. Au pus la cale un experiment simplu. S-au deghizat în chelneri și le-au oferit participanților la studiu posibilitatea de a gusta un singur fel din cele patru tipuri de bere produse de o fabrică oarecare. 

După ce fiecare alegea un sortiment sau altul, berea curgea în valuri (nu chiar, doar 100 ml de participant). 

Gratis!

Evident, fericirea a fost mare. Nu însă la fel de mare ca rezultatele la care aveau să ajungă.

Pentru a analiza dorința de a fi diferiți, cercetătorii au împărțit participanții în două grupuri. În primul grup, procesul de comandă a fost clasic. Mai întâi, sortimentele de bere au fost prezentate. Apoi, participanții au ales unul. Prin viu grai. Om după om. Fiecare persoană a ales berea pe care și-a dorit-o.

În cel de-al doilea grup, după prezentarea sortimentelor de bere, oamenii au plasat comanda departe de ochii celorlalți. Au folosit o bucată de hârtie. Nu și-au rostit preferința cu voce tare.

Există o singură diferență importantă între cele două grupuri. Doar într-un caz participanții au știut ce au ales ceilalți înainte de a-și comunica propria alegere.

Persoanele care au știut ce au comandat ceilalți au fost nemulțumite de berea aleasă. Și au recunoscut că regretă alegerea făcută.

De ce?

Pentru simplul motiv că și-au schimbat comanda pentru a fi diferiți. Au ales o altă bere doar pentru a evita să comande același lucru cu cel/cei de dinaintea lor. 

Au ales altceva, chiar dacă asta i-a făcut mai puțin fericiți.


2. Efectul snob

Efectul snob (Snob Effect) descrie acele cazuri în care o persoană cumpără, alege sau folosește ceea ce alții nu cumpără, nu aleg sau nu folosesc. Cu cât există o cerere mare pentru orice categorie de bunuri, cu atât este mai puțin probabil ca cei aflați sub vraja efectului snob să se alinieze. 

Efectul snob conduce la respingerea alegerilor făcute de ceilalți.

Acum câteva săptămâni, îți spuneam că vrem să fim asemănători (aici și aici). În aceeași măsură (și în același timp) ne dorim să fim și diferiți.

Nu ne dorim neapărat să fim singurii care participă la Untold sau laElectric Castle. Dar dacă prea mulți oameni vor ajunge să participe la aceleași megaconcerte, ne vom orienta spre altceva.

Dacă un lucru/o experiență încetează să mai fie oarecum „exclusivist” și ajunge să fie „prea la modă”, apare o reacție adversă. În multe cazuri, renunțăm la ceva care ne face plăcere doar pentru că și altora (prea mulți) a început să le placă.

De ce se întâmplă așa și nu altfel? 

Explicația e simplă.

Cu cât un lucru devine mai popular, simpatia pe care o simțim pentru el ne face să fim mai puțin originali. Ceea ce reprezenta cândva un semn de unicitate este acum ceva comun. O trupă, un produs sau un concert care erau „doar ale tale” sunt acum ale tuturor.

Cândva, doar să vorbești despre preferințele tale te făcea să ieși în evidență. Acum, însă, e pe toate drumurile.


3. Factori de distincție

Uneori, în loc să renunțăm definitiv la un lucru, găsim o cale să ne menținem atașamentul de la începuturi. Apelăm la un factor de distincție. Spunem că ne plăceau concertele din primii ani, dar nu și cele din prezent.

În felul acesta, suntem consecvenți cu ceea ce ne place și suntem în același timp diferiți. 

Simțim un sentiment de falsă superioritate față de „ultimii suiți în barcă”. Nu numai că ne plac concertele, dar ne plac încă de dinainte ca celorlalți să le fi plăcut. 

Problema cu factorii de distincție e că alegerea ta reflectă cine ești cu adevărat. Felul în care te poziționezi și vrei să fii recunoscut de ceilalți.

Hainele nu sunt doar haine. Sunt o declarație pentru cine și ce suntem. Imaginează-ți că ești la un chef și porți bluza pe care o poartă și altcineva. Să fii prea asemănător cu alții generează o reacție negativă. Te face să te simți ușor stânjenit, dacă nu chiar incomod de-a binelea.

Tocmai de aceea alegi lucruri diferite, care creează un sentiment de distincție.

Când cumperi cel mai nou gadget nu o faci doar pentru productivitatea lui crescută. O faci și pentru diferențierea pe care ți-o aduce. E tot un semn de distincție, așa cum sunt și diferite alte lucruri, de la tatuaje și bijuterii până la cele mai extravagante frizuri. 

E în regulă. Toate astea sunt absolut ok!

Suntem liberi să facem lucrurile diferit. Să alegem un alt sortiment de bere sau să renunțăm să mai participăm la concertele care (încă) ne plac. Suntem liberi să ieșim în evidență în mulțime și să ne ferim de lucrurile pe care le preferă toată lumea.

E ok să ne simțim bine. 

Indiferent cât de diferiți suntem.


Creștem împreună,
Alex

Hei, merci că ai citit până aici! 🤗

↓ Te-ar putea interesa și următorul articol...