Salutare,
Diana aici.
Nu prea te gândești că oboseala ar putea fi o emoție. Te gândești la oboseală ca la o stare fiziologică.
Ai avut o zi lungă și stresantă, plină de activități și ai obosit. Ai făcut mișcare la intensitate mare și ai obosit. Ai dormit prost azi-noapte și acum, la final de zi, ai obosit rău.
Dar mai simți oboseala și altfel.
1. Oboseala este și o emoție
Imaginează-ți că nu ești în niciunul dintre scenariile de mai sus. Ești odihnit și cu o stare bună dar, brusc, îți amintești că ai de dat un telefon pe care îl amânai de ceva timp. Poate trebuie să vorbești cu o rudă, prieten, coleg, cu cineva pentru care nu ai suficientă energie. Poate se lungește mult în discuție, poate te încarcă cu tot felul de detalii irelevante, poate îți transmite o parte din starea negativă pe care o are. Și brusc te simți obosit. Epuizat.
Sau vine perioada vacanței, a sărbătorilor și, deși se anunță zile libere pentru tine, brusc te simți epuizat. Ai liber de la activitățile zilnice, dar vin întrunirile de familie, vin interacțiunile cu o groază de oameni cu care poate nu ai atât de multe în comun. Și, deși încă nu ai intrat în vacanță, te simți obosit doar gândindu-te la acel scenariu.
Poate nu te regăsești în exemplele de mai sus. Poate nu îți provoacă oboseala, dar sunt sigură că ai alte situații similare în minte. Situații în care, paradoxal, nu ai făcut absolut nimic, dar ești obosit și epuizat doar gândindu-te la acel scenariu.
Ce se întâmplă în creierul tău atunci?
2. Protecție
Pe scurt, creierul tău a dezvoltat, prin genul acela de oboseală, un mecanism de adaptare care să te ajute să eviți munca pe care el o percepe ca fiind inutilă.
Ce înseamnă pentru creier muncă inutilă?
Poate ceva fără o finalitate atrăgătoare (dau telefonul acela, și reușita este că nu se supără pe mine persoana respectivă că nu am mai dat un semn de viață – finalitate meeeh pentru creierul nostru).
Poate cu prea mult consum pentru puține reușite imediate (da, alerg pe bandă o oră, dar reușita pe moment este că eventual nu ma mai simt vinovat pentru batonul de ciocolată de dinainte, în niciun caz 5 kg în minus).
Poate o muncă fără prea mari sorți de izbândă. Cred că ți se întâmplă câteodată să fii brusc obosit doar când te gândești cât ai de învățat pentru o materie la care nici nu știi dacă vei trece. Și, atunci, vei procrastina și procrastina în căutarea energiei pierdute.
Deci, când creierul vede că suntem pe punctul de a întreprinde o acțiune cu șanse mici de izbândă, sau cu câștiguri prea puțin tentante, activează oboseala. A te simți obosit în astfel de situații este strategia creierului tău prin care conservă energie prețioasă.
3. Totuși…
Deoarece corpul și mintea noastră sunt conectate, emoțiile nu mai rămân la un nivel abstract, ca ceva care există doar în mintea noastră. Au puternice repercusiuni în corp. Sunt și fiziologice.
Așa că da, oboseala este clar o emoție. La fel cum creierul folosește alte emoții, precum frica sau anxietatea atunci când vrea să ne ferească de incidente periculoase, sau furia când vrea să se asigure că nu se profită de noi, la fel se folosește și de emoția oboselii pentru a ne contura comportamentul cu scopul de a prezerva energie. Și de a nu risipi resurse prețioase.
La fel ca și cu restul emoțiilor, e clar că de multe ori acest creier al nostru dă rateuri. Da, acea materie stufoasă unde este foarte posibil să pici, trebuie studiată. Poate și acel telefon trebuie dat. Acel task super enervant și obositor pe care îl tot amânai, trebuie îndeplinit. Așa obosiți cum ne simțim, tot ar cam trebui să facem ce amânăm.
Așa că, cum scăpăm de acest mecanism de adaptare care ne pune piedici?
Prin observație în primul rând.
Observă ce anume îți spune propriul corp. Ce încearcă să te împiedice să faci și de ce? Identifică ce activități sunt într-adevăr o mare risipă de energie și nici nu te apuca de ele. Taie-le de pe listă. Identifică apoi ce activități ți-ar da o stare bună dacă le faci, dar pentru că par lungi și dificile, poate chiar imposibile, corpul tău încerca să te rețină din a acționa.
Partea a doua?
Dacă ai reușit să găsești acele activități pe care trebuie să le faci, și știi că te vei simți mai bine dacă te apuci de ele, sparge-le în bucăți, segmentează-le. Creierul tău le va percepe ca fiind mai accesibile, mai lejere, iar oboseala ar putea dispărea ca prin minune.
Citește doar 10 pagini zilnic, din acel capitol imens, și s-ar putea să nu te simți la fel de obosit decât dacă te-ai fi luat la trântă cu tot capitolul din prima. Fă doar 10 minute de sport zilnic, în loc de o oră pe care oricum o amâni și o repeți foarte rar într-o săptămână. Fă lucrurile mai ușoare și mai accesibile pentru a le putea integra într-o rutină zilnică. Nu îți suprasolicita corpul și creierul pentru că vor riposta.
Creștem împreună,
Diana
