Surpriză!
Alex Ionicescu aici.
Încântat de cunoștință. Fac un pas în fața ta și îți spun așa: începând de azi mă alătur o perioadă conceptului #mailuldevineri.
Am un doctorat în istorie și am studiat inclusiv pedagogie și psihologia învățării. Nu vreau să sune fancy, însă vreau să știi motivul pentru care uneori e posibil să insist cu informații din trecutul omenirii, până voi găsi „frecvența” potrivită pe care să îți vorbesc.
Așa cum știi prea bine, comunitatea Grile-Rezidentiat citește săptămânal un e-mail cu idei, strategii, concepte — mai puțin despre medicină și mai mult despre viață.
Așadar, uite ideile mele.
1. „Pentru că este acolo”
Munții Himalaya, estul îndepărtat. Everestul, cel mai înalt vârf de pe planetă, se înalță până la 8848 m deasupra nivelului mării.
Deși este acolo de când lumea, neschimbat și mereu singur și maiestuos, a fost cucerit abia în 1953. Nu era prima expediție în care alpiniștii încercau să ajungă în vârf. Evident, nu avea să fie nici ultima. Ascensiunile au continuat în anii următori, până aproape de noi, și continuă și astăzi cu aceeași frenezie.
S-au stabilit recorduri impresionante doar ca să fie doborâte de alte recorduri la fel de uluitoare. „Jocul” escaladării Everestului, așa cum reiese din reușitele de până în prezent, este rezervat celor cu vârsta cuprinsă între 13 și 76 de ani.
Deși muntele își ia tributul de vieți omenești în permanență, există și persoane care sfidează pericolele. Un nepalez – Apa Sherpa, s-a cățărat până în vârf de 21 de ori!
De ce ar face cineva așa ceva?
Ca să înțelegem „combustibilul” din spatele unor astfel de oameni, hai să aruncăm o privire mai atentă.
Primii oameni care au pornit în expediție pe Everest erau departe de a fi bine echipați. Aveau însă motivația de a învinge orice obstacol care le-ar fi apărut în cale. În misiunile de recunoaștere desfășurate pe la 1920, șansele de reușită erau invers proporționale cu entuziasmul alpiniștilor.
În majoritate britanici, cățărătorii noștri nu dispuneau inițial de tuburi de oxigen sau de unelte sofisticate. Aveau însă dăruire, dragostea de „vârfuri” și voința de a demonstra imposibilul. Frica lipsea din universul lor. Precauția, însă, era mereu acolo. Vigilentă și gata să intre în scenă de fiecare dată când aveau nevoie. Inutil să-ți spun că primele încercări s-au soldat doar cu schițe și cartografieri.
După încercări și tentative nereușite, în 1924, George Mallory, cel mai iscusit dintre alpiniștii acelor vremuri, se pregătea de marea încercare.
În 9 iunie 1924, alături de colegul său, George Mallory se afla la doar 240 de metri de cucerirea vârfului. Erau pregătiți să parcurgă și ultima etapă. Cea mai importantă. Avea 37 de ani, era căsătorit și avea copii.
În ultima scrisoare pe care i-o trimite soției, conștient de riscurile care puteau să îi fie fatale, îi spune acesteia: „avem o șansă la o mie să reușim, dar trebuie să ne încercăm norocul și să ne mândrim cu asta”. Nu știm dacă cei doi și-au îndeplinit misiunea. N-au mai dat niciun semn din acea zi. Nici că au mai fost văzuți. Corpul lui George Mallory a fost descoperit în apropierea vârfului. Mult mai târziu, abia în 1999. Everestul își luase birul și odată cu el și misterul misiunii din 1924.
Probabil te întrebi ce l-a determinat pe George Mallory să escaladeze Everestul? Chiar cu riscul sacrificiului suprem.
Răspunsul ni-l oferă chiar el.
„Pentru că este acolo”
Era acolo și, deci, se cerea cucerit. Pentru el, provocarea era de alt ordin. Totuși, de ce și de unde atâta determinare? Cum explici îndrăzneala lui? Dar curajul, practic fără limite?
Uite ideile mele.
2. Cele 3 ingrediente ale succesului
a. Curiozitatea
Poate cel mai important combustibil care ne pune în mișcare este curiozitatea. În lipsa ei, linia orizontului rămâne mereu la aceeași distanță. Cum de sunt unii mai curioși decât alții? E greu de spus. Un lucru e clar. Pentru o voință de fier e necesară o curiozitate infinită. Nesfârșită și capabilă să spargă toate limitele.
b. Hotărârea
Odată stabilit planul, ce, dacă nu doar tu însuți, te poate opri de la îndeplinirea lui? După stabilirea pașilor, indiferent care este Everestul din viața ta, ce te împiedică să-l cucerești?
Hotărârea și determinarea de a trece prin foc, prin zăpezi, dar și prin cele mai grele stări sufletești nu depinde de variabile externe.
Totul pleacă de la tine și de la „de ce-ul” tău, acela care nu e atât de evident pe cât ai crede. Rolul tău e să îl găsești.
c. Răbdarea
Un vechi proverb arab spune că răbdarea e „cea de-a doua minte a omului”. Poate împrejurările nu îți sunt favorabile. Poate că încă nu ai luat decizia de a trece la acțiune. Poate că încă nu ești pregătit să gestionezi victoria. Poate… Renunță la amânările inutile. Folosește-te de această a doua minte și cucerește-ți, atunci când te simți pregătit, toate „Everesturile”.
Pentru că e în puterea TA să faci tot ceea ce îți propui.
Creștem împreună,
Alex
