Pe scurt: munca în echipă funcționează doar când toți membrii își asumă rolul și sunt onești unii cu alții, nu când un singur om „trage” restul (echipa nu e „un singur creier și șapte burți”). Contează enorm și atmosfera: un mediu relaxat, cozy și jucăuș — de aici și grija multinaționalelor pentru ambientul de la job — nu-i face pe oameni să tragă chiulul, dimpotrivă. Starea de spirit a coordonatorului se transmite întregului grup: un studiu cu elevi a arătat că grupul condus de un „actor” încordat a avut performanțe slabe și conflicte, în timp ce grupul cu un coordonator bine dispus a cooperat și a reușit. La bază stă faptul că mințile noastre sunt izbitor de asemănătoare — reacționăm aproape identic la aceiași stimuli, ne fixăm privirea pe același punct în circa 65% din timp și ne contagiem emoțiile. Concluzia Dianei: cel mai bine sudăm o echipă când ne împărtășim sincer emoțiile, într-un climat calm, plin de încredere și căldură.
Salutare,
Diana aici.
E important să fim conștienți. De noi înșine și de ceilalți. Să fim conștienți că echilibrul între noi și ceilalți e vital. Să fim conștienți că… așa cum alții ne influențează starea de spirit și noi, prin emoțiile și sentimentele noastre, riscăm să le înnorăm sau înseninăm cerul. E o alegere. Ne aparține.
Ne sincronizăm mai tot timpul. Cu mediul în care ne aflăm, între noi și cu toți cei cu care relaționăm.
1. În echipă sau pe cont propriu?
Munca în echipă este importantă. Cu atât mai importantă cu cât toți cei implicați își asumă pe deplin rolul și își îndeplinesc sarcinile cu precizie. Echipa nu înseamnă un singur creier și șapte burți. Echipa nu înseamnă o locomotivă care trage cu sine 43 de vagoane. Înseamnă oameni implicați, angajați și onești față de sine și de toți ceilalți. Dacă stau să mă gândesc bine ni se întâmplă să vorbim mai des decât despre echipe ideale decât să facem unele care să funcționeze cu adevărat.
Ce voiam să spun… atunci când există, munca în echipă trebuie desfășurată într-un mediu cât mai relaxant. Într-o atmosferă cât mai jucăușă și calmă în același timp. Într-un mediu cozy și atractiv. De aici preocuparea multinaționalelor de a crea un ambient cât mai plăcut la job. Știi ce zic, nu?
Playstation-uri, mese de ping-pong, darts și alte artificii… Deși pare contraintuitiv, angajații nu vor abandona taskurile zilnice pentru a evada în jocuri și distracții. Nu, nici pe departe. Nu-și vor înșela angajatorii și nici nu vor trage chiulul.
Dimpotrivă.
2. Starea de spirit a echipei
Da, componența echipei e importantă. La fel e și mindsetul ei. Mai bine zis, starea de spirit din interiorul echipei.
Imaginează-ți două grupuri de elevi cărora li se cere să realizeze împreună o sarcină. În fiecare dintre grupuri este inclus un actor cu rol de coordonator. Evident, elevii nu știu că sarcina unuia dintre actori este să afișeze o stare de spirit bună, iar a celuilalt, să fie blazat și mai degrabă conflictual.
De fapt, păcat de grupul care este coordonat de actorul supărat și încordat. În ciuda eforturilor fiecărui elev, performanțele grupului au fost în cel mai bun caz decente, conflictele, reproșurile și ambițiile individuale ieșind la suprafață.
În cel de-al doilea grup… surpriză! Starea bună de spirit a coordonatorului a influențat nu doar starea de spirit a fiecărui elev, ci inclusiv comportamentul acestora. Au fost fericiți, predispuși să coopereze și încântați că își ating obiectivul împreună.
Cum poate fi chiar așa simplu? EI bine, e chiar așa. Descrierea de mai sus este la origine un studiu și nu o povestioară oarecare.
3. Cât de diferite sunt creierele noastre?
Pentru ca totul să meargă ceas la nivelul echipei e important ca membrii să aibă minți, gesturi și mimici similare cu ale partenerii. E foarte posibil ca acesta să fie motivul pentru care gemenii identici simt că au o legătură indestructibilă. Corpul și creierul lor reacționează similar la medii similare. De aici, o consecință simplă: intențiile, sentimentele și fricile unuia sunt folosite ca indicator pentru predicția stărilor celuilalt. Gemenii fac o echipă minunată, iar secretul lor poate fi al nostru, al tuturor.
Nu spun cuvinte mari. Nu e musai să fii geamănul cuiva pentru a experimenta o sincronizare neuronală. Chiar se poate. Reiese cu claritate din studiul despre analizarea mișcării oculare ale oamenilor și maimuțelor care urmăresc aceleași trei filme. În 31% din timp, ochii lor privesc în exact același punct – spre oamenii sau animalele care apar pe ecran. Creierele lor sunt perfect sincronizate atunci. Între oameni, nivelul de suprapunere e și mai mare. În circa 65% din timp ochii noștri și ai celorlalți fixează același punct de pe ecran.
Nu e un secret că reacționăm aproape identic la stimulii care declanșează emoții sau la narațiuni (filme, de exemplu). Deși fiecare dintre noi are o amprentă neuronală unică, arhitectura creierelor noastre e mai degrabă asemănătoare decât diferită. De fapt ce zic, e izbitor de similară.
Care e marele avantaj al acestei asemănări uimitoare? Tocmai faptul că înlesnește comunicarea. Facilitează cooperarea și crearea echipelor. Cel mai bine sudăm o echipă când ne împărtășim sincer emoțiile. Nu doar că sunt contagioase, dar îi invită și pe ceilalți să se deschidă și să fie onești față de grup. Îi determină să se implice, să nu se teamă și să creadă cu tărie în reușita echipei.
Nu uita: mințile noastre reacționează similar când primesc stimulente similare.
Povestea se aplică și în ceea ce privește mediu. Un climat calm, plin de încredere și de căldură e mai bun pentru fiecare dintre noi, dar și pentru toți laolaltă.
Pentru echipă.
Creștem împreună,
Diana
Sursă: contagiunea emoțională.
Vezi și: 5 sfaturi pentru un grup de studiu reușit · secretul fericirii dezvăluit de un studiu Harvard.
Exersează pe peste 100.000 de grile cu explicații pe app.grile-rezidentiat.ro.
Întrebări frecvente
Ce înseamnă de fapt o echipă care funcționează?
Nu „un singur creier și șapte burți” și nici o locomotivă care trage 43 de vagoane. Înseamnă oameni implicați, angajați și onești față de sine și de ceilalți, fiecare asumându-și pe deplin rolul și îndeplinindu-și sarcinile cu precizie. Diana observă că ni se întâmplă să vorbim mai des despre echipe ideale decât să facem unele care chiar funcționează.
De ce investesc companiile în PlayStation-uri, ping-pong și un ambient plăcut la job?
Pentru că munca în echipă merge cel mai bine într-un mediu relaxat, jucăuș și cozy. Deși pare contraintuitiv, angajații nu abandonează taskurile zilnice ca să evadeze în jocuri și nici nu trag chiulul — dimpotrivă, un ambient plăcut și atractiv îi ajută.
Cât de mult contează starea de spirit a coordonatorului echipei?
Decisiv. Într-un studiu, două grupuri de elevi au primit aceeași sarcină, fiecare cu câte un actor pe post de coordonator. Grupul condus de actorul încordat și conflictual a avut, în cel mai bun caz, performanțe decente, cu reproșuri și ambiții individuale la suprafață. În grupul cu un coordonator bine dispus, buna dispoziție s-a transmis fiecărui elev: au cooperat, au fost fericiți și și-au atins obiectivul împreună.
Cât de diferite sunt, de fapt, creierele noastre?
Mai degrabă asemănătoare decât diferite — izbitor de similare, spune Diana. Deși fiecare are o amprentă neuronală unică, reacționăm aproape identic la stimulii care declanșează emoții sau la narațiuni (filme). Oamenii își fixează privirea pe același punct de pe ecran în circa 65% din timp, iar marele avantaj e că această asemănare înlesnește comunicarea, cooperarea și crearea echipelor.
Cum sudezi cel mai bine o echipă?
Împărtășind sincer emoțiile. Ele nu doar că sunt contagioase, ci îi invită și pe ceilalți să se deschidă și să fie onești față de grup, să se implice și să creadă în reușita echipei. La fel contează și mediul: un climat calm, plin de încredere și de căldură e mai bun pentru fiecare în parte, dar și pentru toți laolaltă.
Ți-a fost util? Marchează-ne ca sursă preferată în Google
