Lecție de la Harvard: De ce trebuie să scapi de evidențiator

Cu toții am făcut-o. Citim ceva ce ne dorim să ne amintim mai târziu și imediat scoatem evidențiatorul. Verde, galben, albastru, uneori mai multe culori simultan, totul pentru a diferenția importanța cuvintelor în propoziții. Înainte de a închide articolul și de a nu te mai întoarce niciodată aici, pe blog, permite-mi să explic ce am găsit. Chiar dacă evidențierea este o practică pe scară largă ce ne ajută să învățăm și să ne amintim informația, de fapt, are un impact foarte mic. Mai mult, în anumite situații, evidențierea ne poate împiedica să folosim cunoștințele pentru a face deducții în viitor. Evidențierea, se pare, nu este singura strategie comună care nu te ajută să înveți. Altele includ sublinierea și recitirea anumitor pasaje, care sunt instrumente de studiu populare, mai ales printre studenți, dar nu sunt eficiente. Ce trebuie să faci tu, studentule, pentru a învăța mai bine? Articolele recente din jurnale științifice și cartea Make It Stick ne îndrumă în direcția metodelor eficiente de învățare. Iată patru dintre ele.

Testează-te frecvent din materialele pe care le citești.

Creează flashcards pe subiecte importante pe care le citești. Generează întrebări și răspunsuri din materiale și verifică-te în mod regulat. Continuă să accesezi cunoștințele din memoria ta și să dezvolți „copacul cunoștințelor”. Nu găsesc altă metaforă mai bună. Acest proces va preveni uitarea și îți va permite să identifici părțile din materie pe care nu le cunoști foarte bine.

Mărește progresiv intervalul între studiu și testarea auto-impusă.

Mărește progresiv acest interval, la început cu ore, apoi cu zile, apoi cu săptămâni și luni. Pe măsură ce dobândești și cimentezi cunoștințele, mărește intervalele și mai mult. „Cum mă testez?”, poate te întrebi. O idee ar fi să faci teste din materia respectivă, parcursă de tine, sau chiar să simulezi examenul pe Grile-Rezidentiat.ro.

Testează-te pe subiecte diferite în fiecare sesiune de studiu.

De exemplu, dacă înveți sau repeți la cardiologie, nu este de ajuns să treci doar prin capitole, în ordine. Când rezolvi grile, amestecă întrebări din diferite capitole pe măsură ce înveți. Adaugă un capitol din pneumologie pe care nu îl stăpânești bine, chiar dacă tu trebuie să înveți doar cardiologie. Intercalarea sau subiectele alternative îți vor îmbunătăți capacitatea de a-ți aminti și de a aplica informații în viitor. Pe scurt, îți va fi mult mai ușor să accesezi informațiile învățate (pentru că ai exercițiu) la examenul de rezidențiat.

Pune-ți întrebări în timp ce citești.

Acestea pot include întrebări de tipul:

• De ce?
• Cum funcționează?
• De ce se întâmplă asta?
• De ce are sens acest lucru?
• De ce nu are sens acest lucru?
• Pot lega informația asta de ceva ce cunosc deja?

Întrebările de acest gen te vor ajuta să procesezi informațiile pe care le citești și să le aplici în situații viitoare. Întrebările te pot ajuta, de asemenea, să procesezi și să înțelegi informațiile pe care tocmai le-ai citit. De exemplu, te poți întreba următoarele după ce ai citit un paragraf:

• Ce informații cheie noi am învățat?
• Ce legătură au aceste noi informații cu cele pe care deja le știu?
• Care au fost punctele principale în ceea ce am citit?
• De ce sunt importante aceste puncte?
• Pot crea o structură mentală?

  Păstrează acest articol la îndemână și folosește-l pentru a pune în practică aceste metode. Testează ceea ce tocmai ai citit, mărește intervalele de verificare, continuă să îți pui întrebări cu privire la diversele puncte atinse în materia învățată, împreună cu alte informații pe care încerci să le înveți și pune-ți întrebări cu privire la semnificația și aplicabilitatea materialului în timp ce înveți. Pune evidențiatorul deoparte și apucă-te de treabă!   Referințe Make It Stick: The Science of Successful Learning. Harvard University Press, 2014. Improving students’ learning with effective learning techniques: Promising directions from cognitive and educational psychology. Psychological Science in the Public Interest, 2013. Inexpensive techniques to improve education: Applying cognitive psychology to enhance educational practice. Journal of Applied Research in Memory and Cognition, December 2012.  

De ce evidențiatorul te păcălește

Problema cu evidențiatul nu este că tragi linii colorate, ci ce simți când o faci. Mâna se mișcă, pagina se umple de galben, iar creierul îți raportează „am lucrat, am procesat asta”. E o fluență iluzorie: recunoști textul a doua oară și confunzi recunoașterea cu cunoașterea. La examen însă nu ai pagina în față — ți se cere să scoți răspunsul din memorie, fără indicii colorate. Acolo evidențiatorul nu te ajută cu nimic.

„Grilele au fost singurul mod prin care te verificai dacă informația exista cu adevărat. Doar citind, ai o perspectivă subiectivă și impresia că ai reținut, dar impresia aia nu valorează mult, e ca niște nori albi.”

dr. Ștefan Artene, 938 la rezidențiat, în podcastul Mindcast

Mai mult, evidențiatul te ține pasiv. Marchezi în timp ce citești, dar nu te oprești să te întrebi dacă ai înțeles, nu reconstruiești ideea cu cuvintele tale, nu legi capitolul de altceva. Tocmai efortul de a recupera informația din cap — care la evidențiere lipsește complet — este cel care fixează cunoștințele pe termen lung. De aceea sublinierea și recitirea, deși populare, dau aceleași rezultate slabe.

Cum arată asta concret la rezidențiat

Traducerea celor patru metode pe materia de rezidențiat e simplă, fiindcă proba în sine este recuperare activă: o grilă îți cere să scoți răspunsul din memorie, nu să recunoști un text colorat. Practic, în loc să recitești sinteza de cardiologie cu trei culori, deschizi un set de grile pe capitolul respectiv și încerci să răspunzi întâi din cap, apoi verifici. Fiecare întrebare la care te poticnești îți arată exact ce nu stăpânești — informație pe care evidențierea nu ți-o dă niciodată.

Intercalarea funcționează la fel de natural: nu rezolva 200 de grile doar din cardiologie la rând. Amestecă întrebări din cardiologie cu câteva din pneumologie sau nefrologie, chiar dacă în ziua aceea „ai de învățat” doar cardiologie. Creierul e nevoit să decidă de fiecare dată din ce capitol e întrebarea înainte să răspundă, iar acest efort suplimentar este exact ce-ți va folosi în sala de examen, unde întrebările vin amestecate. Pentru intervale crescânde, reia un capitol stăpânit după câteva zile, apoi după o săptămână, apoi după o lună, în loc să-l reciți zilnic.

Greșeli frecvente când renunți la evidențiator

Prima greșeală e să înlocuiești evidențiatul cu altă activitate pasivă: copiezi cuvânt cu cuvânt în „caietul de sinteze” sau faci scheme decorative ore în șir. E același lucru deghizat — mâna lucrează, memoria nu. Dacă nu te testezi efectiv, schimbi doar culoarea iluziei.

A doua greșeală e să te testezi prea devreme și prea ușor, cu cartonașe la care răspunsul e evident. Cartonașele și grilele simple sunt utile ca să pornești, dar adevăratul câștig vine când întrebarea te pune în dificultate, când trebuie să te chinui puțin să recuperezi răspunsul. Disconfortul acela este semnul că învățarea chiar se întâmplă, nu un motiv să te întorci la evidențiator.

Mai multe: recuperarea activă (active recall).

Vezi și: cum să folosești eficient grilele de rezidențiat · de ce a uita nu e mereu un semn rău · cele 12 elemente ale unui ecosistem de învățare.

Exersează pe peste 100.000 de grile cu explicații pe app.grile-rezidentiat.ro.

Întrebări frecvente

De ce nu este eficient evidențiatorul când înveți?

Pentru că îți dă senzația de progres fără efortul care fixează cu adevărat cunoștințele: recunoști textul colorat a doua oară și confunzi recunoașterea cu cunoașterea. La examen însă nu ai pagina în față — trebuie să scoți răspunsul din memorie, fără indicii colorate. În plus, în anumite situații, evidențierea te poate împiedica să folosești cunoștințele pentru a face deducții.

Sublinierea și recitirea sunt mai eficiente decât evidențierea?

Nu. Sunt instrumente de studiu populare, mai ales printre studenți, dar la fel de ineficiente: te țin pasiv. Marchezi sau parcurgi din nou textul fără să te oprești să verifici dacă ai înțeles și fără să recuperezi informația din memorie — iar tocmai acest efort de recuperare, care lipsește la toate trei, este cel care fixează cunoștințele pe termen lung.

Ce funcționează în locul evidențiatorului?

Patru metode susținute de cercetarea din „Make It Stick”: testează-te frecvent din materialele pe care le citești (de exemplu cu flashcards), mărește progresiv intervalul dintre studiu și autotestare (întâi ore, apoi zile, săptămâni și luni), intercalează subiecte diferite în aceeași sesiune de studiu și pune-ți întrebări de tip „de ce?” și „cum funcționează?” în timp ce citești.

Cum aplic recuperarea activă la pregătirea pentru rezidențiat?

Cea mai directă formă este să rezolvi grile pe materia de examen: încerci să răspunzi întâi din memorie, apoi verifici. Fiecare întrebare la care te poticnești îți arată exact ce nu stăpânești — informație pe care evidențierea nu ți-o dă niciodată. Amestecă întrebări din capitole diferite în aceeași sesiune și revino la materia stăpânită după intervale tot mai mari.

Ce este intercalarea și de ce ajută la grile?

Intercalarea înseamnă să amesteci în aceeași sesiune întrebări din capitole diferite — de exemplu cardiologie cu pneumologie — în loc să parcurgi un singur capitol în ordine. Creierul e nevoit să decidă de fiecare dată din ce capitol e întrebarea înainte să răspundă, iar acest efort suplimentar te antrenează exact pentru sala de examen, unde întrebările vin amestecate.

Cartonașele (flashcards) înlocuiesc grilele?

Nu, le completează. Cartonașele sunt utile ca să pornești și să verifici noțiuni punctuale, dar adevăratul câștig vine când întrebarea te pune în dificultate și trebuie să te chinui puțin să recuperezi răspunsul. Grilele rămân forma de recuperare activă cea mai apropiată de proba reală de rezidențiat, fiindcă te antrenează exact pe formatul examenului.

Ți-a fost util? Marchează-ne ca sursă preferată în Google