Salutare,
Diana aici.
Tânjim să fim diferiți. Altfel decât ceilalți. Mai curajoși, mai verticali, mai plini de spirit și de inițiative. Uneori suntem, dar de cele mai multe ori suntem foarte asemănători între noi.
Învățăm unii de la alții și nu o facem plagiind. Așa se întâmplă din cele mai îndepărtate timpuri. Învățăm social, printre ceilalți, în contactele pe care le avem cu fiecare, prin observare și prin digerare.
La capătul fiecărei experiențe rămânem cu o idee solidă: suntem mai degrabă asemănători decât diferiți.
1. Ghicirea viitorului
Ce poate fi mai fascinant decât să știi ce se întâmplă mâine cu tine? Sau ce vor face ceilalți în viitorul apropiat? Bine, sunt lucruri cel puțin la fel de sau chiar mai captivante decât cititul viitorului în boabe de cafea. Nu despre asta e vorba. Ideea e că, de cele mai multe ori, ghicitul în stele e o cacialma inofensivă. Totuși, uneori e mai mult decât atât.
În unele regiuni din România, la o vârstă fragedă, copiii sunt puși în fața unui suport pe care se află o sumedenie de lucruri. O minge, o carte, o floare, o sabie de jucărie, o cască de pompier, un Iphone, lăsat întâmplător acolo, un maimuțoi de pluș… și lista poate continua. Până la urmă, numărul produselor ce se află în fața copilului ține de posibilitățile părinților, de inventivitatea și de fricile/așteptările adulților.
Care e miza acestei tradiții încă la modă? Toată lumea se așteaptă ca cel mic să aresteze rapid un obiect. Nu e ca și cum cu asta s-ar încheia întreaga poveste. Produsul ales are darul de a prezice viitorul celui mic. Dacă e vorba despre o minge, va fi sportiv, un pix… profesor, înțelegi tu ideea.
Dar ce va fi copilul când va crește dacă se simte atras inevitabil de Iphone? De cum pune mâna pe el nu mai e chip să renunțe la gadgetul care pare să le placă copiilor și adulților în egală măsură.
2. Învățăm în cea mai mare parte de la cei din jur
Nu produsele comestibile îl atrag pe cel mic prima dată, ci Iphone-ul. Nu zgomotul sau luminile îi trezesc curiozitatea celui mic. De fapt, smartphone-ul este blocat.
Așa cum e de cele mai multe ori, răspunsul e chiar simplu. Copilul alege Iphone-ul pentru că, încă din primele zile de la naștere, a observat că părinții îl foloseau constant, cu mare interes, fiind de-a dreptul absorbiți de lumina din acest dreptunghi metalic.
Alegerea pe care o face copilul pentru Iphone nu spune ceva despre viitorul lui, dar ne dovedește ceva despre felul în care ne funcționează creierele. Ne arată că, încă de la naștere, suntem dotați cu un simț ascuțit pentru a învăța de la ceilalți. Nu e ca și cum ne-am putea opune sau spune pas.
E vorba despre o înclinație înnăscută, învățarea socială. Aceasta nu se încheie niciodată.
Dobândim cunoștințe într-un context social. Învățăm de mici copii să facem diferența între valoarea și nonvaloarea lucrurilor sau cum să curățăm cartofii prin observarea altora. Cel mai adesea facem aceste lucruri fără să ne dăm seama. Nu e vorba despre plagiat. Nu plagiem pe nimeni.
Închipuie-ți doar cât timp salvăm inspirându-ne din preferințele și modul de acțiune al celorlalți. Avem interacțiuni limitate cu mediul înconjurător și să pentru a învăța doar în cicluri de încercare, eroare, acumulare ne-ar fi necesare mai multe vieți.
3. Gândește diferit!
La finalul anilor ‘90, pentru că nu-i mergeau tocmai bine vânzările, compania Apple încerca să dea lovitura. Calculatoarele produse de Apple se vindeau decent, dar cei mai mulți alegeau calculatoarele realizate de competiție. Obiectivul era creșterea vânzărilor proprii, ba chiar devansarea liderului din domeniu – IBM.
Pentru că nu puteau să o scoată singuri la capăt, cei de la Apple au apelat la priceperea lui Craig Tanimoto, directorul artistic al unei companii de publicitate la mare căutare. După o scurtă analiză, după dezbateri și modificări, Craig a oferit soluția. S-a folosit de mai multe fotografii în care erau înfățișate diferite personaje importante în nuanțe de alb și negru.
Ceea ce a făcut diferența a fost textul postat deasupra imaginilor – Think Different, alături de sigla Apple în culorile vii ale curcubeului.
A fost un succes uriaș. Vânzările calculatorului produs de Apple au explodat. Americanii, și la ani distanță după ei și mulți cetățeni ai lumii, s-au înghesuit să cumpere produsul, iar mai apoi produsele lansate pe piață de compania din SUA.
Rețeta succesului lui Craig e destul de simplă. A mizat pe una dintre principalele noastre nevoi – aceea de a fi unici!
Și, așa cum se întâmplă mai mereu, viața a bătut și aici filmul. Ca o ironie, cei care au dat iama și au cumpărat produsele Apple s-au considerat unici, uitând că în mare parte sunt produsul preferințelor altora.
Nu e nimic rău în asta. Ne place să ne vedem diferiți și ne e destul de greu să recunoaștem că adoptăm părerile și deciziile celorlalți. Uităm adesea că învățăm social și acționăm în consecință.
Am putea crede că muzica pe care o ascultăm, barurile pe care le preferăm, gadgeturile după care tânjim și genul de relații de amiciție pe care le creăm ține de decizia noastră independentă. Lucrurile nu stau tocmai așa. De fapt, tranzacționăm în permanență gusturi, păreri și convingeri.
Suntem diferiți, dar ceea ce ne aseamănă atârnă mult mai greu. Gândim diferit sau asemănător, nu e prea important. Nu e musai să facem un scop din asta. Cu modestie și bunătate putem să înțelegem că gândirea și maniera de a acționa diferit sunt mai degrabă excepția și nu regula.
Creștem împreună,
Diana
