🚀 Am lansat noul Grile-Rezidentiat.ro. Click aici și testează-l!

Teoria încărcării cognitive

Ai fost vreodată la un curs unde profesorul a trecut prin materialul prezentat atât de repede încât abia ai reținut despre ce era vorba? Sau poate că respectivul conținut a fost atât de complex încât a intrat pe o ureche și a ieșit pe cealaltă?

În acest articol, discutăm despre teoria încărcării cognitive. Știu, știu… sună extrem de complicat și serios.

Dar te asigur că după ce citești asta vei învăța mult mai inteligent și vei reține mai multe.

Teoria încărcării cognitive presupune o abordare științifică în crearea materialelor de învățare, astfel încât acestea să prezinte informații într-un ritm și la un nivel de complexitate pe care cursantul (adică tu) le poate înțelege pe deplin.

De ce am scris acest articol? Pentru că dacă tu vei înțelege CUM ar trebui create materialele educaționale pentru ca studenții/elevii să înțeleagă un procent cât mai mare din conținut, atunci te poți folosi de informații pentru a-ți face propriile rezumate/scheme mult mai eficient.

Cum procesăm informațiile?

Teoria încărcării cognitive se bazează pe modelul general acceptat de prelucrare a informației umane prezentat în prima imagine de mai jos (acesta a fost publicat de Richard Atkinson și Richard Shiffrin în 1968).

Descrie procesul ca având trei părți principale: 

  • memorie senzorială
  • memorie de lucru 
  • memorie pe termen lung

De atunci, mulți cercetători au adăugat diverse lucruri la înțelegerea acestui concept, dar modelul de bază rămâne același.

Teoria încărcării cognitive - cuvinte în imagine

În fiecare zi, ești bombardat cu informații senzoriale. Memoria senzorială filtrează cea mai mare parte a acestor informații, dar păstrează o cantitate mică a celor mai importante elemente suficient de mult pentru ca acestea să treacă în memoria de lucru.

De exemplu, atunci când trimiți o minge în terenul advers în timp ce joci tenis, memoria senzorială blochează informații despre jucătorii de pe terenurile adiacente, sunetul copiilor care se joacă în apropiere, mirosul de cafea din cafeneaua parcului… și se concentrează numai pe mingea care se apropie.

Informațiile din memoria senzorială trec în memoria ta de lucru, unde sunt procesate sau „aruncate”/șterse. Memoria de lucru poate deține, în general, între cinci și nouă elemente (sau bucăți) de informații în orice moment. Acest lucru este esențial pentru teoria încărcării cognitive, după cum vei vedea.

Când creierul procesează informații, acesta clasifică aceste informații și le mută în memoria pe termen lung, unde sunt stocate în structuri de cunoaștere numite „scheme”. Acesta organizează informații în funcție de modul în care le utilizezi. De exemplu, ai scheme pentru concepte diferite, cum ar fi câinele, pisica, mamiferele și animalele.

De asemenea, ai „scheme de comportament” pentru acțiuni cum ar fi lovirea unei mingi, mersul cu bicicleta, comandarea de mâncare la un restaurant și așa mai departe. 

Cu cât practici mai mult o acțiune, cu cât folosești aceste scheme mai des, cu atât aceste comportamente devin mai ușoare. Aceasta se numește „automatizare”. Schemele sunt, de asemenea, semnificative pentru teoria încărcării cognitive. Să aflăm de ce.

Ce este teoria încărcării cognitive?

Teoria încărcării cognitive a fost dezvoltată de John Sweller. A publicat o lucrare în acest sens în revista Cognitive Science din 1988.

„Încărcarea cognitivă”se referă la cantitatea de informații pe care memoria de lucru o poate deține la un moment dat. Sweller a spus că, din moment ce memoria de lucru are o capacitate limitată, metodele de învățare ar trebui să evite supraîncărcarea acesteia cu activități suplimentare care nu contribuie în mod direct la învățare.

De exemplu, o diagramă marcată plasează o cerere mai mică în memoria ta de lucru decât una care are etichetele listate lateral. Imaginează-ți, de exemplu, cum te-ai simți dacă aș prezentat diagrama din Figura 1 în acest fel:

Teoria încărcării cognitive - bloc lângă imagine

Teoria încărcării cognitive ne arată, de asemenea, că memoria de lucru poate fi extinsă în două moduri. Mai întâi, mintea procesează separat informațiile vizuale și auditive. Elementele auditive din memoria de lucru nu concurează cu elementele vizuale în același mod în care două elemente vizuale, de exemplu o imagine și un text, concurează unul cu celălalt.

Acest lucru este cunoscut sub numele de „Efectul Modalității”.  De exemplu, informațiile explicative au un impact mai redus asupra memoriei de lucru dacă sunt relatate, mai degrabă decât adăugate la o diagramă deja complexă.

În al doilea rând, memoria de lucru tratează o schemă ca un singur element, iar schemele „automatizate” abia dacă contează. Astfel, activitățile de învățare care se bazează pe cunoștințele existente extind capacitatea memoriei de lucru, în timp ce acelea care nu se leagă de cunoștințe existente, nu rămân în memorie.

Aceasta înseamnă că pregătirea prealabilă sau predarea competențelor necesare înainte de a introduce un subiect mai complex va ajuta la stabilirea schemelor care îți extind ție, ca student, memoria de lucru; iar acest lucru înseamnă că vei înțelege mai multe informații dificile într-o manieră mai ușoară.

Aplicarea teoriei încărcării cognitive la formare și învățare

Teoria încărcării cognitive te ajută să creezi materiale care reduc cerințele privind memoria de lucru, astfel încât să înveți mai eficient. Poți aplica conceptul de sarcină cognitivă la învățare și formare în mai multe moduri.

(Ar fi interesant dacă și profii noștri ar citi acest articol, nu? :D) 

1. Măsoară-ți nivelul de cunoștințe și adaptează materia și schemele pe care le creezi în consecință

Cu cât ai mai multe cunoștințe într-o anumită zonă, cu atât ai mai multe informații disponibile în schemele tale. Amintește-ți, nu contează cât de complexă este o schemă – este considerată un singur element în memoria ta de lucru.

De aceea, este o idee bună să îți adaptezi materialele de pe care înveți și modul în care schematizezi materia pentru a reflecta nivelul tau de cunoștințe. 

2. Redu spațiul problemei

„Spațiul problemei” este decalajul dintre situația actuală și obiectivul dorit. Dacă este prea mare, memoria ta de lucru devine supraîncărcată.

Acest lucru se întâmplă adesea cu probleme complexe, când trebuie să lucrezi înapoi de la obiectiv la starea actuală (exemplu: matematică). A face acest lucru necesită deținerea unei cantități mari de informații în memoria de lucru – în același timp. Concentrarea asupra obiectivului atrage, de asemenea, atenția asupra informațiilor învățate, ceea ce face ca învățarea să fie mai puțin eficientă.

O abordare mai bună este de a sparge problema în părți. Acest lucru reduce spațiul problemei și ușurează sarcina cognitivă, făcând învățarea mai eficientă.

Alte metode de reducere a spațiului problemei includ furnizarea de exemple lucrate și prezentarea unor probleme cu soluții parțiale. Aceste abordări sunt deosebit de utile, deoarece demonstrează practici puternice de rezolvare a problemelor.

Se aplică mai puțin medicină sau drept, de exemplu, dar merită menționată.

3. Redu hoții de atenție

Când ai mai multe surse de informații vizuale, cum ar fi diagrame, etichete și text explicativ, atenția ta este împărțită între ele. Aceasta se adaugă la încărcarea cognitivă, ceea ce face mai dificilă crearea de noi scheme.

Acest efect este redus când integrezi informațiile vizuale. Include noțiunile în diagrame (ca în Figura 1), mai degrabă decât să le plasezi pe o parte sau, dacă acest lucru nu este posibil, să te concentrezi mai întâi pe o parte. 

Hoții de atenție separată se aplică și surselor multiple de informații auditive. De exemplu, dacă ascultăm un audiobook sau suntem la un curs, trebuie să încercăm să eliminăm toate sursele externe de zgomot, cum ar fi celelalte persoane care vorbesc sau muzica ce rulează în fundal.

4. Profită de canalele auditive și vizuale în memoria de lucru

O altă modalitate de a depăși hoții de atenție divizată este înlocuirea unor informații vizuale cu informații auditive. Acest lucru reduce încărcătura cognitivă asupra memoriei de lucru vizuală, utilizând și canalul auditiv, care are propriul spațiu de memorie.

Într-un studiu realizat de Mayer și Moreno în 1998, de exemplu, elevii au reușit să învețe cel mai eficient când le-a fost prezentată o animație care a fost însoțită de narațiune, mai degrabă decât folosirea aceleiași animații cu text adăugat pe ecran.

Pe scurt, cu ce pleci de aici?

Teoria încărcării cognitive este o teorie care reflectă „arhitectura cognitivă” sau modul în care procesăm informațiile.

În timpul învățării, informațiile trebuie păstrate în memoria de lucru până când au fost procesate suficient pentru a trece în memoria pe termen lung. Capacitatea memoriei de lucru este foarte limitată. Atunci când prea multe informații sunt prezentate simultan, acestea devin copleșitoare și o mare parte din aceste informații sunt pierdute.

Teoria încărcării cognitive face ca învățarea să devină mai eficientă prin utilizarea metodelor de formare care reflectă acest lucru.

Aceste metode includ:

  • Măsuroară nivelul de cunoștințe (expertiza) și adaptează-ți materialele în consecință
  • Redu spațiul problemă prin ruperea problemelor în părți și prin utilizarea unor probleme parțial finalizate și exemple lucrate.
  • Îmbină surse multiple de informații vizuale ori de câte ori este posibil.
  • Extinde capacitatea memoriei de lucru prin utilizarea canalelor vizuale și auditive.