Yuval Noah Harrari spune în cartea sa, Homo Deus, că medicina secolului al XX-lea s-a concentrat pe asigurarea unor standarde decente maselor de oameni, în timp ce secolul al XXI-lea se concentrează deja pe îmbunătățirea, într-o manieră excesivă, a celor deja sănătoși. Se caută performanță umană, iar biotehnologia cu nano-roboții săi urmărește să oprească definitiv procesul de îmbătrânire. Sună science-fiction, dar nu este. Obsesia cu termenul „creștere” din capitalismul în care se află majoritatea țărilor lumii, inclusiv România, se observă în orice domeniu.
Obsesia cu mai mult, mai bun, mai performant este calitatea omului din secolul nostru, și nu este nimic rău în asta. Este următorul pas firesc în calea celor care consideră că au bifat primele trepte din piramida lui Maslow, dar pe scara performanței individuale.
Despre ce este vorba în acest articol? Capacitatea oamenilor de a asimila informația pe care o citesc sau studiază atent face diferența în momente de cumpănă, precum examene. Cu atât de multe resurse pe Internet, ar trebui să știi sigur că cei ce reprezintă competiția ta caută un… avantaj.
Tu cauți un avantaj?
Abilitatea de a învăța nu ține de inteligență
Mulți oameni consideră, în mod greșit, că abilitatea de a învăța eficace este o chestiune de inteligență. Pentru ei, această abilitate este o trăsătură imuabilă precum culoarea ochilor, pur și simplu un „noroc genetic” de care anumiți oameni se bucură, iar alții nu. Considerentul este că unii oameni se nasc cu această abilitate, deci ce sens are să îți bați capul cu studiul abilității de studiu?
Acesta este motivul pentru care inclusiv mulți studenți tind să abordeze subiectul procesului de învățare fără prea multă atenție. Ei nu se gândesc prea mult la modul în care vor dezvolta o zonă de măiestrie.
Cei mai mulți folosesc expresii precum „repetiția este mama învățăturii” fără a lua cu adevărat în considerare strategia de învățare.
Este o expresie remarcabil de prost definită, la urma urmei.
Repetiția înseamnă să repeți aceeași abilitate nou formată mereu? Repetiția aceea necesită feedback?
Ar trebui să fie greu?
Sau ar trebui să fie distractiv?
Un număr tot mai mare de studii arată clar că cei care învață eficace și sunt capabili să asimileze excelent informația au trecut printr-un proces de formare, nu s-au născut așa.
Prin folosirea deliberată a strategiilor dedicate pentru îmbunătățirea capacității noastre de a învăța, putem să dezvoltăm cu mai multă ușurință expertiză mai rapidă și mai eficientă. Pe scurt, putem deveni mai buni la a deveni mai buni.
Iată un exemplu al unui studiu care arată modul în care strategiile de învățare pot fi mai importante decât inteligența brută atunci când vine vorba de obținerea unei expertize (inclusiv studiul pentru un examen). Marcel Veenman a descoperit că oamenii care își urmăresc cu atenție gândirea și pattern-ul propriu îi vor depăși chiar pe cei care au niveluri de IQ mai ridicate atunci când vine vorba să învețe ceva nou.
Cercetările sale sugerează că, în ceea ce privește dezvoltarea măiestriei, concentrarea asupra modului în care înțelegem este cu 15 puncte procentuale mai importantă decât inteligența înnăscută.
Iată trei modalități practice de a-ți construi abilitățile de învățare, bazate pe studii.
Organizează-ți obiectivele
Învățarea eficientă se reduce adesea la principii de bază de management de proiect. Nu-i nicio problemă dacă nu ai noțiunile alea! Să explic.
Pentru a dezvolta un domeniu de expertiză (inclusiv studiul pentru un examen), trebuie mai întâi să stabilim obiective realizabile cu privire la ceea ce vrem să învățăm. Apoi trebuie să dezvoltăm strategii care să ne ajute să atingem aceste obiective.
O abordare orientată spre învățare ne ajută să facem față tuturor sentimentelor asociate cu dobândirea de expertiză: Oare învăț suficient? Voi eșua? Ce se întâmplă dacă eșuez? Mai este altceva de făcut?
În timp ce unele emoții sunt normale, psihologul de la Stanford, Albert Bandura, spune că aceste tipuri de gânduri negative ne pot fura repede capacitatea de a învăța ceva nou. În plus, suntem mai implicați dacă elaborăm un plan cu obiective clare. Studiile sunt copleșitoare în acest sens. Studiile arată în mod constant că oamenii cu obiective clare depășesc persoanele cu aspirații vagi, cum ar fi „să învăț mai bine” sau „să fiu mai eficient”.
Prin stabilirea țintelor clare, îți poți gestiona mai ușor emoțiile și poți realiza progrese în procesul de învățare.
Gândește-te la „gândirea proprie”
Metacogniția este crucială pentru talentul învățării. Psihologii definesc metacogniția ca fiind „gândirea despre gândire” și în general vorbind, metacogniția este despre a te întreba mai des cum anume știi ceea ce știi. Este o chestiune de a ne pune singuri întrebări: Chiar înțeleg această idee/noțiune? Aș putea să îi explic fenomenul/noțiunea unui prieten? Care sunt obiectivele mele? Am nevoie de mai multe cunoștințe de bază?
Metacogniția este întâlnită frecvent la experți instruiți. Atunci când un specialist lucrează să rezolve o problemă, se va gândi adesea la modul în care problema este cadrată.
Cheia, se pare, este să nu lăsăm acest tip de „gândire despre gândire” în seama experților. Când vine vorba de învățare, una dintre cele mai mari probleme este că oamenii nu acordă suficientă importanță metacogniției. Nu se opresc să se întrebe dacă au înțeles cu adevărat un anumit concept sau dacă au o anumită abilitate.
Problema, deci, nu este că informația intră pe o ureche și iese pe cealaltă. Problema este că majoritatea oamenilor nu se gândesc la modul lor de gândire.
Reflectează asupra procesului de învățare
Există o anumită contradicție în ceea ce noi numim „învățare”. Se pare că trebuie să renunțăm la învățare pentru a înțelege învățarea. De exemplu, atunci când ne îndepărtăm de o problemă, adesea aflăm mai multe despre o problemă. Intră într-o discuție aprinsă cu un coleg, de exemplu, și vei vedea că adesea cele mai bune argumente îți vor veni în minte mai târziu, în timp ce speli farfuriile. Citește o carte de specialitate din domeniul tău și vei realiza ce ai înțeles și cât ai înțeles abia după ce ai închis cartea.
Pe scurt, învățarea beneficiază de pe urma reflecției. Acest tip de reflecție necesită un moment de calm. Poate că începem să luăm notițe din ceea ce ne aducem aminte – sau vorbim cu noi înșine când suntem în duș. Dar, de obicei, este nevoie de puțină liniște cognitivă, un moment de introspecție tăcută, pentru a ne angaja în orice fel de deliberare concentrată.
Somnul este un exemplu fascinant al acestei idei. Este posibil să ne „ordonăm” cunoștințele în timp ce dormim. Un studiu recent arată fix acest lucru.
Ideea de liniște cognitivă ajută și la explicarea de ce este atât de dificil să dobândim abilități atunci când suntem stresați, furioși sau singuri. Atunci când creierul nostru este ocupat cu procesarea sentimentelor, nu putem delibera și reflecta. Desigur, în anumite situații dramatice, cu mize mari, s-ar putea să fim capabili de a învăța ceva de bază, cum ar fi învățarea unui număr de telefon. Dar pentru a obține orice fel de înțelegere profundă, trebuie să existe o stare de ușurință mintală.
Vestea bună din toate acestea – pentru studenți, în special – este că procesul de învățare este o abilitate învățată. Să înveți rapid nu înseamnă că ești cea mai deșteaptă persoană din cameră. A învăța cum să înveți este cheia. Organizându-ți în mod deliberat obiectivele de învățare, gândindu-te la tiparele tale de gândire și reflectând asupra elementelor învățate în momente potrivite, vei avea rezultate mult mai bune când vine vorba de procesul tău de învățare.
