Mihai aici.
Mai sunt aproape două săptămâni până la rezi. În primul rând, nu te lăsa copleșit de emoții și trage tare pe ultima sută de metri. Va fi bine într-un final, nu uita asta. Oricât de „nașpa” e perioada asta, va trece.
Așa cum te-am obișnuit, aici sunt ideile săptămânii — mai puțin despre medicină și mai mult despre viață, alegeri, decizii, mentalitate și lecții care ne fac mai buni.
Let’s go.
1. Toți suntem la fel
Un studiu internațional efectuat pe 86.272 persoane a măsurat 22 variable sociale (atitudinea morală, valori, încredere) în cadrul a multiple categorii sociale: sexul, vârsta, venitul, educația, naționalitatea și religia.
Ceea ce face acest efort de cercetare unul special este faptul că se concentrează pe similarități, nu pe diferențe la nivelul populației. În medie, nivelul de similitudine între două grupuri (țări cu nivel de educație scăzută vs. ridicată) a fost de peste 90%.
Cercetătorii au analizat date în moduri extrem de variate pentru a descoperi asemănări. După 168.784 comparații au descoperit că valorile oamenilor sunt 93,3% aceleași. Dintre toate măsurătorile, doar 0,66% au produs rezultate unde populațiile erau mai puțin asemănătoare la nivel de valori.
Esența e următoarea — în marea majoritate a timpului și în marea majoritate a circumstanțelor, oamenii sunt la fel. Vor aceleași lucruri. Pun valoare pe aceleași lucruri. Văd lucrurile în aceeași manieră. Este ceea ce am menționat la începutul textului, scurta mea concluzie trasă după ce am călătorit pe cinci continente.
Totuși, dacă suntem la fel în 93% din timp, de ce ne concentrăm pe micile diferențe? De ce există război, durere, neînțelegeri și furie în acele câteva procente rămase?
Este ceea ce Sigmund Freud a numit „narcisismul diferențelor mici” în 1917, derivând această concluzie din munca inițială a antropologului Ernest Crawley.
Practic, mintea noastră pune o lupă pe acele diferențe și le mărește în câmpul vizual al analizei noastre. Creierul are un modus operandi foarte ciudat. Nu apreciază deloc acel 93%. Diferența de 7% devine un mic 100% pe care trebuie să se concentreze constant.
Așa funcționăm. Observăm pattern-uri și diferențe pentru că asta ne ajută să înțelegem realitatea în care trăim. De asta nu „vedem” similitudinea, pentru că ea nu ne ajută la nivel evolutiv. Odată ce am înțeles ceva, mergem mai departe spre următoarea provocare.
Dacă ai avut vreodată impresia că sunt mai multe probleme sociale în lume ca oricând, întreabă-te dacă nu cumva e o iluzie. Internetul are o putere fenomenală — ia narcisismul diferențelor mici și îl multiplică de mii de ori. E o unealtă de observare extrem de performantă, un microscop pentru acei 7% rămași.
Nu crede tot ce crezi.
Asta spune ceva despre complexitatea omului și nivelul la care am ajuns ca societate. Aproape 8 miliarde de oameni creează varietatea pe care o vedem astăzi în lume cu doar acei 7%.
Toți suntem la fel din foarte multe puncte de vedere. Iar uneori ar trebui să ne mutăm focusul de pe diferențe și să ne concentrăm mai mult pe asemănări. Doar așa putem avea o societate mai bună.
Schimbând mai des ochelarii cu care privim lumea.
2. Chiar ești stăpânul programului tău?
Probabil că am zis de mii de ori în viața mea că „nu am timp”. Îmi aduc aminte că acum 10 ani îmi spuneam că aș avea nevoie de 36 ore pe zi. Am căzut în multe capcane și m-am lovit de mulți hoți de timp de-a lungul timpului. Însă cel mai important feedback l-am primit de la soția mea, într-un moment în care eram în criză de timp și trebuia să termin un proiect.
Nu uita că tu ai spus „da”, mi-a răspuns ea atunci.
O altă lecție esențială pe care am învățat-o de-a lungului timpului, o lecție destul de greu de implementat, a fost să refuz solicitări, cereri, parteneriate, invitații și propuneri. Și totul a început prin acel moment în care am realizat că totul e în controlul meu.
E ușor să te prefaci că nu ești stăpânul timpului tău cu expresii precum următoarele.
- Nu am timp.
- Am super multe întâlniri.
- Trebuie să ____.
- Programul meu e încărcat.
- Nu am avut o zi liberă de la ____.
- Soția/copii/șeful are nevoie de mine să ____.
- Întotdeauna fac lucruri pentru alți oameni.
- Am o mulțime de treabă de făcut.
- Niciodată nu am timp pentru mine.
- Modul în care îți petreci timpul e întotdeauna alegerea ta. Poți alege să te supui așteptărilor altor oameni. Poți alege să te forțezi. Te poți preface că nu ai de ales, dar bineînțeles că ai de ales.
Mereu e bine să îți reamintești că toate așteptările și obligațiile legate de modul în care îți petreci timpul se datorează alegerilor pe care le faci. Ești liber să iei decizii diferite și să îți schimbi cursul vieții în moduri variate. Poți face ajustări. Poți să anulezi decizii ce îți consumă timp.
Oamenii pot să se răzgândească și o fac. De ce nu ai face-o și tu?
Oamenii își dau demisia mereu. Părăsesc relații. Se mută. Închid afaceri. Renunță la anumite obiceiuri. Se opresc.
Apoi creează spațiu pentru a explora și experimenta viața în alte moduri — prin cariere noi, relații noi, afaceri noi, obiceiuri noi. Și adesea devin mai fericiți. E greu să fii fericit când ai impresia că nu ești în controlul timpului tău.
Nu uita că e doar inerția realității în care trăiești, ea te face să crezi că nu poți schimba nimic.
Ești în controlul programului tău. Poți decide ceea ce faci cu timpul tău.
Chiar și atunci când îi lași pe alții să aleagă pentru tine, e tot alegerea ta să fii obedient.
Nu te mai preface că nu ai timp. Există timp pentru orice, însă totul e o treabă de priorități și alegeri diferite. Ești liber să faci asta chiar acum, ești liber să fii stăpânul calendarului tău.
Nu vei deveni mai liber de atât până când nu vei înțelege asta.
3. Acțiunea > Perfecțiunea
Cu ceva timp în urmă stăteam de vorbă cu un tânăr regizor care are visuri mari. Îmi spunea că are atât de multe piese și scurtmetraje scrise încât a creat o colecție consistentă. Însă nu a publicat nimic pentru că viziunea ei despre viață e „ciudată”. Apoi nu le-a publicat pentru că mai are mult de învățat.
Am simțit imperfecțiunea din glasul ei.
Însă soluția este să acționeze și în cealaltă direcție, să publice ceea ce scrie. Doar așa poate primi critici, feedback. Doar așa poate ajunge la oportunități și doar așa poate să evolueze în această carieră.
Echivalentul tânărului regizor în alte profesii e următorul — un medic care e medic doar pentru familia lui, un inginer care își pune în valoare expertiza doar pentru a construi un foișor în curte, un antreprenor care ține produsele pe stoc de teama feedback-ului, un scriitor care scrie doar într-un jurnal personal și un avocat care se teme să intre într-un tribunal.
În final, acțiunea cel mai important lucru.
Acțiunea imperfectă bate perfecțiunea prin simplul fapt că imperfecțiunea înseamnă progres și autenticitate.
Fiecare putem alege să fim perfecționiști sau oameni de acțiune care iubesc progresul, nu idealul.
Însă idealul nu va exista niciodată fără progres.
Mihai
