3 idei

Salutare,

Diana aici.

Mail-ul de astăzi vine cu trei idei care mi-au circulat prin minte în această săptămână. M-am gândit la blocajul pe care panica îl creează în mintea noastră, atunci când bate la ușă. M-am gândit și am citit despre cum emoțiile sunt puternic conectate la capacitatea noastră de a lua decizii, și ultimul, dar nu cel din urmă – m-am gândit la puterea cuvântului NU. M-am gândit la cât de important este să ne folosim, constant, abilitatea de a fi selectivi.

Se spune că a fi curajos nu e altceva decât abilitatea de a ști de ce anume să nu-ți fie frică. Fără doar și poate, doar cei superficiali sau cei iresponsabili nu resimt frică în niciun moment al vieții. E puțin probabil să nu te simți copleșit de frică în anumite împrejurări, înaintea sau după anumite încercări. Și e firesc să fie așa. E în regulă.

Marea provocare e să înveți să distingi frica normală de starea paralizantă de panică. Frica e o reacție cât se poate de sănătoasă față de o amenințare pe care o percepi. Panica, pe de altă parte, te duce în punctul în care pierzi controlul volanului propriei vieți. Când panica pândește după ușă ești pe punctul de a-ți pierde capacitatea de a gândi și de a acționa. Și niciunul dintre noi nu vrea asta.

Deși suntem învățați încă de mici copii să ne temem de diferite lucruri și desfășurări, experiențele și propriile triumfuri obținute de-a lungul maturizării au darul de a diminua fricile inițiale.

Uneori, cel mai adesea, diferența dintre frică și panică e făcută de abilitatea fiecăruia dintre noi de a anticipa anumite dezvoltări, de a simula mental posibilele canale de dezvoltare a situațiilor cu potențial enorm de a ne speria. Privind frica în ochi nu-i oferim șansa să se transforme în panică.

Emoțiile sunt o parte vitală a vieții noastre. Ele ne ajută să cunoaștem ce înseamnă să fii om. Ne folosim de ele constant, chiar și în situații în care, de obicei, paradoxal, încercăm să le reprimăm. Ca în fața unei decizii, spre exemplu. Ne gândim că în momentul luării unei decizii trebuie să cântărim lucrurile pur rațional pentru a lua o decizie cât mai corectă.

Doar că nu suntem atât de raționali precum ne place să pretindem.

În cartea Decartes’ Error: Emotion, Reason, and the Human Brain, cercertatorul în neuroștiințe Antonio Damasio explică faptul că la cârma deciziilor noastre nu se află atât de mult creierul rațional ci… emoțiile. Studiind oameni care au suferit leziuni ale unor părți din creier responsabile și cu generarea/reglarea emoțiilor a constatat un amănunt esențial: oamenii respectivi erau incapabili de a lua decizii. Nici măcar dintre cele mai elementare.

Evident, asta nu scoate din ecuație capacitatea noastră de a raționa când luăm o decizie, însă procesul rămâne guvernat în proporție mare de emoțiile noastre. Tocmai de aceea este esențial să ne îmbrățișăm și gestionăm emoțiile echilibrat, pentru ca în cele din urmă să luăm decizii echilibrate.

Dintotdeauna mi-am dorit să fac multe, să fiu multe, să trăiesc multe. Cât mai mult și cât mai din plin totul, să fiu sigură că epuizez cât mai mult din ceea ce înseamnă să fii om. Și să ratez și cât mai puține (fear of missing out). Și asta până când m-am epuizat. Într-un episod de burnout și cădere am realizat cât de multe am ratat spunând DA la atât de multe lucruri. Curios, nu?

Cea mai mare ratare de care suntem susceptibili atunci când spunem DA la prea multe lucruri este superficialitatea pe care o invităm la masă, alături de noi. Nu te gândi neapărat la superficialitatea clasică, asociată cu imaturitatea, prețiozitatea sau cunoștințele puține. Ci mai degrabă la prezența incompletă în ceea ce ne propunem să facem.

Profunzimea, focusul, atenția completă apar atunci când învățăm să spunem și NU. Pentru că acest cuvânt devine un far pentru direcționarea atenției și a resurselor către ceva important. Dacă reușim să abordam selectiv prioritățile, experiențele și dorințele pe care tânjim să le transformăm în realitate, avem șanse mai mari de reușită. Și de calitate și de prezența completă, că de fapt asta contează cu mult mai mult. În fine, las mai jos citatul care m-a determinat sa încep să învăț să spun mai des NU, și să fac mai mult loc prezenței în cât mai multe activități zilnice:

People think focus means saying yes to the thing you’ve got to focus on. But that’s not what it means at all. It means saying no to the hundred other good ideas that there are. You have to pick carefully. I’m actually as proud of the things we haven’t done as the things we have done. Innovation is saying no to 1,000 things.

Creștem împreună,
Diana