Salutare,
Diana aici.
Am făcut recent ceva de care mă cam temeam. Rezultatul va fi public, așa că ai sa vezi curând despre ce este vorba.
Cu ce am rămas în urma experienței? Cu multe lucruri faine, evident, și cu o senzație de ușurătate că am bifat și o astfel de încercare și nu am spus nu (mă încearcă de multe ori un sentiment de vinovăție când, din lașitate, spun nu unor potențiale provocări faine).
De asemenea, am rămas și cu o confirmare a unei vechi idei căreia nu prea reușeam să îi dau o formă. Și care acum a prins contur, datorită posturii noi în care m-am aflat.
1. Anxietatea
Mulți factori motivanți pentru mine, și chiar și pentru tine și mulți alții din jurul nostru sunt curiozitatea, pasiunea, talentul, creativitatea, efortul, ș.a.m.d.. Dar concentrându-ne pe părțile mai faine ale motivației sau ale drive-ului nostru, tindem să uităm și de suratele ceva mai puține frumoase: anxietatea și frica.
Da, am scris multe mailuri de vineri despre cum putem încerca să îmblânzim, să depășim sau să ne folosim mai bine de trăirile pline de frică și anxietate. Dar nu am scris, și nici nu mi-am conturat prea bine în minte până acum ideea de forță, motivație și drive pe care acestea două îl pot naște. Trăind însă experiența de care îți spuneam mai sus, am realizat cât de împinsă la acțiune sunt totuși de anxietate și frică.
Sună dubios, nu? Ei bine, cam da, but hear me out. Poate îți e de folos perspectiva asta.
2. Zone de creștere
Cele mai mari oportunități de creștere și dezvoltare se află în zonele noastre cele mai incomode. În zonele care stârnesc anxietate, frică, nesiguranță.
Aceste zone mai puțin luminoase, sunt și cele care ne pregătesc pentru situații dificile, neprevăzute, pentru că simpla apariție a sentimentului de anxietate înainte de orice acțiune pe care tu te gândești să o întreprinzi, te face să te gândești la potențialele scenarii care s-ar putea naște. Și, de asemenea, la cum ar trebui tu să reacționezi în cadrele respective. Te ajută deci cu un plan de bătaie în caz de dezastru.
Este o parte din vechiul nostru mecanism de supraviețuire după cum vezi, dar adaptat scenariilor moderne în care ajungem să fim mai buni, mai pregătiți și mai vigilenți datorită fricii. Dar trecând de partea asta, cele două – frica și anxietatea – sunt cele mai folositoare prin efectul de far pe care îl au.
Ca un vapor pe o mare încărcată și violentă, farul (frica) ne luminează calea către țărm. Ne arată încotro să ne îndreptăm pentru cursa sinelui nostru ideal. Ne spune foarte clar că acolo unde este teamă este și potențial de creștere, evoluție și, mai ales, de experiență. Până la urma de-asta suntem aici, nu? Să gustăm din plin experiența umană.
3. Motivație și anxietate
Revenind la frici, de multe ori mă gândesc la potențialele situații în care o să o dau în bară. În care o să fac greșeli pe care sigur le voi regreta mai târziu. Și știu că și tu o faci. Nu e tocmai plăcut, și de multe ori nici sănătos, dar în doza potrivită – poate fi. Și poate fi, cum ziceam mai sus, un factor care ne împinge la acțiune și ne crește.
Mulți oameni de succes, creativi, expansivi și cu „n” experiențe fascinante la activ au momente de îndoială frecvente. Se gândesc că poate data viitoare, lucrurile nu vor mai merge chiar așa de grozav ca în trecut. Sau se gândesc că este posibil ca pe lângă efortul depus să fie acolo și mult noroc sau șansă, care îi poate ocoli pe viitor. Citește câteva biografii și vei vedea câtă îndoială se ascunde chiar și în cele mai de succes povești.
Dar ce fac totuși acei oameni (și noi putem învăța de la ei): își transformă frica și anxietatea în combustibil pentru mai multă grijă, forță, drive, perseverență și sunt astfel mult mai motivați și dornici de a întreprinde lucruri faine. Frica nu este deci, un așa mare bau-bau tot timpul. Poate fi o sursă de energie din care să ne extragem seva pentru acțiune.
Iar un citat care a rămas cu mine și care poate fi folosit în perspectiva de mai sus este cel al lui James Clear, autorul celebrei cărți Atomic Habbits:
Most of the embarrassing moments of my life happened when I wanted to say no, but ended up saying yes (or saying nothing at all).
Most of the missed opportunities in my life happened when I wanted to say yes, but ended up saying no (or saying nothing at all).
Iar acum, în încheiere, vreau să îți lansez o invitație și o potențială provocare. Pe acest link poți lăsa feedback despre proiectul nostru, #mailuldevineri. Ne dorim feedback-ul tău pentru a putea fi mai buni: https://form.typeform.com/to/yNTjvqqz
Și, de asemenea, mi te poți alătura la butoane în zilele de vineri în care venim cu idei și gânduri noi. Accesează link-ul de mai sus și scrie-ne într-un reply dacă această nouă provocare te stârnește.
Creștem împreună,
Diana
