Salutare,
Diana aici.
E adevărat, doar am văzut chiar eu la știri/pe Tiktok/pe Facebook etc. Ne luăm de gulere pentru adevărurile noastre și nu ne mai întrebăm dacă ceea ce consumăm e cu adevărat informație de calitate.
Se duce totul de râpă? Vin vremuri grele sau depinde de noi să continuăm să ne îmbunătățim viețile?
Cum te poți feri de pericolul ascuns în știri?
Uite la ce m-am gândit.
1. Cât de rea e lumea în care trăim?
Creștem cu ideea că știrile ne ajută, ne îmbogățesc și ne țin la curent cu ceea ce contează cu adevărat. Fii informat, informația înseamnă putere, bla-bla. Am tot auzit refrenurile astea și, în cele mai multe dintre cazuri, chiar așa și e. Să fii informat, să faci conexiunile potrivite și să iei decizii fericite chiar înseamnă ceva.
Cu toate astea, goana după știri, la tv sau în online, nu ne face mai informați. Dimpotrivă, știrile în exces și în general expunerea la un flux interminabil de știri riscă să ne afecteze starea de sănătate mintală. Dacă vei face un exercițiu de observație vei identifica câteva lucruri interesante. Încearcă să îi observi pe cei care consumă în exces știri de tot felul, pe cei care prind rădăcini cu telecomanda pe te miri ce program de știri în flux continuu. Multe dintre aceste persoane consideră că nu există altruism în lume și că fiecare „trage doar pentru el”. Mai cred și că sunt prea mici pentru a face diferența, că cu toții suntem prea mici pentru a schimba lucrurile în bine.
Cel mai adesea, persoanele de mai sus sunt veșnic stresate, unele chiar sunt depresive, și tind să fie mai mereu pesimiste, cinice sau ursuze. Nu putem să le învinovățim pentru toate astea, pentru că suferă de ceea ce e cunoscut ca „Sindromul Lumii Rele”, o „boală” care face ravagii în vremurile noastre.
2. Progres sau stagnare?
Dacă Sindromul Lumii Rele e o boală cât se poate de reală de care românii pare că sunt afectați într-un mare număr mai mare decât alte popoare (aparent) mai optimiste, nu ne rămâne decât să facem haz de necaz.
Nu suntem singurii pesimiști de pe planetă. Dimpotrivă. Tot mai mulți oameni sunt cuprinși de neîncredere și apăsare. La banala întrebare „crezi că lumea se îndreaptă spre un viitor luminos, spre stagnare, sau spre regres și dezastru?” majoritatea celor care răspund înclină spre cel mai trist răspuns. Nu contează dacă sunt din societăți mai sărace sau din zone extrem de bogate, din țări călduroase sau mai puțin prietenoase cu temperatura, majoritatea oamenilor cred că ne va fi mai rău în viitor pentru că deja ne este rău în prezent.
Totuși, să spui că trăim vremuri grele e cel puțin un argument lipsit de exactitate, dacă nu cumva unul grosolan de neadevărat. Sărăcia extremă, victimele pe care le seceră războaiele, foametea, mortalitatea infantilă, victimele provocate de calamități naturale sau de molime au scăzut enorm în comparație cu orice punct temporal din trecutul umanității.
Nu trăim vremuri rele. Nu ne îndreptăm spre regres. Trăim în cea mai prosperă, sănătoasă și sigură etapă pe care a cunoscut-o omenirea până în prezent.
3. Predispoziția pentru negativitate
Îmi vine greu să-mi imaginez știri de genul „numărul românilor care trăiesc sub pragul sărăciei a scăzut simțitor în ultimul deceniu” sau „în România, în Ungaria, Bulgaria, Polonia nu e război”. Nu. Știrile sunt despre excepții. Despre dezastre, drame, violențe și catastrofe. Știrile nu sunt despre lucruri comune, ci despre excepții, eventual unele care șochează și oripilează în același timp.
Nu vreau să fiu înțeleasă greșit. Când spun știri nu iau cu lopata tot ceea ce scriu sau realizează jurnaliștii. Nu, există și materiale și produse care ne ajută să înțelegem mai bine harta lumii în care trăim. Există încă informație de calitate, nu știu dacă multă sau puțină, dar realizez că maculatura și alarmismul și cancanul din ceea ce consumăm tinde să devină regula. Iar asta mă sperie.
Să nu încep cu văicărerile. Mai bine să-ți spun de ce cred eu că au priză știrile negative. Păi, în primul rând, unii simt fiori reci pe șira spinării când e vorba despre chestii rele. Sunt mai receptivi la rău decât la bine. De fapt, cei mai mulți dintre noi suntem așa. Mai e ceva. Pentru că ne-am obișnuit cu un consum de știri și informații majoritar negative ne-am creat o mulțime de cadre mentale și filtre prin care distorsionăm lumea. O alterăm constant, în acord cu fricile care nu ne dau pace și cu prejudecățile pe care rareori încetăm să ni le hrănim.
Urmărește logica: vizionăm/citim știri negative, ne extragem exemplele și poveștile din ceea ce vedem/citim, ne e facil să facem așa și nu altfel. Pericolul e că atunci când ne vin ușor asemenea exemple ne autoconvingem că acele povești se întâmplă mai des și că deci sunt mai prezente în lume. Or asta, e o mare capcană. E un risc și un fals în același timp. Ne înrăutățește viața și ne retează așteptările de la ea, de la noi și de la ceilalți.
Cineva spunea că știrile sunt pentru minte ca zahărul pentru organism. Poate că putem încerca să reducem sau să filtrăm mai bine zahărul pe care îl oferim minților noastre, dacă tot nu putem să-l eliminăm complet.
Creștem împreună,
Diana
