Pe scurt: efectul Dunning-Kruger, descris în 1999 de psihologii americani David Dunning și Justin Kruger, spune că, cu cât ești mai incompetent într-un domeniu, cu atât ești mai convins că, de fapt, nu ești. Motivul ține de metacogniție — capacitatea de a te observa din exterior și de a-ți recunoaște lipsurile — pe care cei mai puțin competenți nu o au. Reversul: oamenii cu o competență moderată au adesea o încredere mai mică în forțele proprii. Ca să te ferești de capcana propriilor erori de apreciere, cere-le celor din jur o opinie (chiar dacă e greu de digerat) și continuă să înveți și să-ți dezvolți abilități noi.
Salutare, Alex aici!
Astăzi este ultima zi de repartiție. Vreau să cred că ești inspirat(ă) și că ești mulțumit(ă) cu alegerea făcută.
Sperăm că cele 15 episoade de podcast pe care le-am realizat până acum să îți fi fost de folos în alegerea specialității — vom reveni din decembrie cu noi episoade.
Dacă vrei să vezi sau să revezi interviurile, click aici pentru acces.
Eforturile tale în legătură cu examenul de rezidențiat se apropie de linia de finish. Însă de acum înainte te așteaptă noi provocări și experiențe.
Învățarea nu se încheie aici. Dimpotrivă, continuă neîntrerupt toată viața.
Între două „învățări”, îți propun un subiect la care te invit să te gândești cu atenție.
Uite despre ce este vorba în fenomenul numit…
1. Efectul Dunning-Kruger
În 1999, doi psihologi americani, David Dunning și Justin Kruger, au publicat un studiu extrem de util. Pe scurt, în urma unor serii de experimente, au demonstrat că, cu cât ești mai incompetent, cu atât ești mai convins că, de fapt, nu ești incompetent.
Mai mult, din păcate, ajungi la concluzii eronate și faci alegeri nefericite, iar propria incompetență te împiedică să realizezi acest lucru.
Reversul medaliei e următorul: oamenii cu o competență moderată au de cele mai multe ori o încredere mai mică în forțele proprii.
E clar! Ca să știi că nu știi, trebuie totuși să știi câte ceva!
Sunt sigur că ai trecut și tu prin asemenea experiențe. La un party, la cină sau în orice altă situație, uneori, persoana cea mai puțin informată dintre cele prezente confiscă discuția. Nu-și pune la îndoială inteligența și nu se ferește să-ți dea sfaturi și lecții pline de greșeli și de informații greșite.
Oamenii de acest tip se află pretutindeni. Susțin cu multă înflăcărare subiecte și teme despre care știu foarte puțin. Uneori chiar mai nimic.
Studiul psihologilor de mai sus a deslușit în sfârșit fenomenul. Poartă numele „Efectul Dunning-Kruger”.
2. Metacogniție vs. Neputința de a recunoaște competența
De-a lungul ultimilor ani, au fost făcute multe alte experimente. S-a ajuns la o concluzie interesantă.
Motivul principal pentru care persoanele incompetente tind să își supraevalueze abilitățile ține de lipsa unei capacități esențiale.
E vorba despre metacogniție.
Aceasta constă în a realiza că dacă nu te pricepi la ceva, trebuie să faci un pas în spate. Să observi felul în care acționezi și, în final, să realizezi că nu procedezi corect.
Metacogniția este despre a te putea observa din exterior.
Cântăreții buni știu când scot o notă falsă, vânzătorii buni știu când o anumită campanie va fi un dezastru, iar regizorii de film știu prea bine când să renunțe la o secvență care nu se potrivește.
Ei cunosc și aplică instinctiv conceptul de metacogniție!
Ceilalți, cei mai puțin competenți, nu au această capacitate. Ei cred că fac o treabă grozavă.
Nu reușesc să recunoască valoarea celor cu adevărat competenți. Nu realizează că se înșală sau că alții au dreptate.
Motivul e simplu. Nu realizează dimensiunile atinse de propria ignoranță și, în loc să învețe ceva, sunt tentați să simuleze competența.
E un cerc vicios!
3. Cum ne putem feri de propriile erori de apreciere?
Fiecare dintre noi are tendința să se supraevalueze. La întrebarea „cât de priceput crezi că ești la…? răspunsurile se încadrează în tradiționalul „efect peste medie”.
Adică, fiecare dintre noi se crede… ei bine, peste medie.
Nu trebuie să te alarmezi!
Unii o fac mai des decât alții. Da, e vorba despre cei care sunt incompetenți într-un domeniu concret.
Cu excepția unor activități precum competițiile sportive, unde nepriceperea este evidentă și imposibil de contestat, e normal ca oamenii să evite să spună că nu se pricep la ceva.
Efectul Dunning-Kruger nu reprezintă mândria care te împiedică să îți observi lipsurile. Nu are legătură cu obiceiurile sau cultura unei țări. Nu are legătură nici măcar cu trăsăturile tale de caracter.
Este legată doar de nivelul de (in)competență al oamenilor.
Îți accepți propria incompetență doar după ce reușești să o identifici. Abia după ce dobândești un nivel elementar de pregătire reușești să îți recunoști neajunsurile.
Pentru a te feri să cazi în capcana acestui efect, încearcă să le ceri celor din jurul tău o opinie. Ia-o în considerare, chiar dacă e greu de digerat.
Continuă să înveți și să explorezi noi domenii.
Dezvoltă-ți abilități noi!
Vei ajunge să înțelegi când te poți baza pe deciziile sau pe instinctul proprii și când trebuie să ceri un sfat sau o altă părere.
Creștem împreună,
Alex
Sursă: Dunning–Kruger effect (Wikipedia).
Vezi și: preconcepțiile cognitive în practica medicală · mentalitatea dezvoltată · cum să greșești și să înveți ceva din asta.
Exersează pe peste 100.000 de grile cu explicații pe app.grile-rezidentiat.ro.
Întrebări frecvente
Ce este efectul Dunning-Kruger?
Este un fenomen psihologic demonstrat în 1999 de David Dunning și Justin Kruger: cu cât ești mai incompetent într-un domeniu, cu atât ești mai convins că nu ești incompetent. Propria incompetență te împiedică să realizezi că ajungi la concluzii eronate și faci alegeri nefericite.
De ce persoanele incompetente își supraevaluează abilitățile?
Din cauza lipsei de metacogniție — capacitatea de a face un pas în spate, de a te observa din exterior și de a realiza că nu procedezi corect. Cei mai puțin competenți nu au această capacitate: cred că fac o treabă grozavă și, în loc să învețe, sunt tentați să simuleze competența. E un cerc vicios.
Ce este metacogniția?
Este capacitatea de a te observa din exterior: să realizezi că, dacă nu te pricepi la ceva, trebuie să faci un pas în spate și să recunoști că nu procedezi corect. Cântăreții buni știu când scot o notă falsă, iar regizorii știu când să renunțe la o secvență — ei aplică instinctiv metacogniția.
Au toți oamenii tendința de a se supraevalua?
Da. La întrebarea „cât de priceput crezi că ești la…?”, răspunsurile se încadrează în „efectul peste medie” — fiecare dintre noi se crede peste medie. Unii o fac mai des decât alții, mai ales cei incompetenți într-un domeniu concret. E normal ca oamenii să evite să spună că nu se pricep la ceva.
Cum mă pot feri de propriile erori de apreciere?
Cere-le celor din jur o opinie și ia-o în considerare, chiar dacă e greu de digerat. Continuă să înveți și să explorezi domenii noi, dezvoltă-ți abilități noi. Abia după ce dobândești un nivel elementar de pregătire reușești să-ți recunoști neajunsurile și să știi când te poți baza pe instinct și când să ceri un sfat.
Ți-a fost util? Marchează-ne ca sursă preferată în Google
