Pe scurt: bucuria pe care o simți când un plan care te neliniștea se anulează e o capcană. Evitarea îți aduce ușurare pe moment, dar pe termen lung hrănește anxietatea: dacă nu te duci la eveniment, nimic nu apare să îți schimbe convingerea că ar fi fost înfricoșător sau jenant, așa că temerea rămâne intactă în realitatea ta subiectivă. Soluția, deși e fix ce ne displace cel mai tare, este expunerea graduală: să te îndrepți, treptat, exact către ceea ce eviți din cauza anxietății. Diana se ghidează cu două întrebări – „Ce anume evit din cauza anxietății?” și „De ce mă feresc pentru a-mi menaja temerile?” – și apoi merge fix acolo, către stângăcii, dar și către creștere.
Salutare,
Diana aici.
Câteva cuvinte azi despre bucuria planurilor anulate, evitare și despre cum cele două nu fac casă bună în cele mai multe cazuri.
1. Planuri anulate
Cred că ți s-a întâmplat măcar de câteva ori să îți faci planuri bucuros cu cineva, ca mai apoi, în ziua evenimentului, brusc, să dispară orice entuziasm și chef. Mie mi se întâmplă mai des decât mi-aș dori.
Nu ți s-a și întâmplat, spre exemplu, în ziua unei petreceri mult așteptate să devii deodată anxios, mult prea emoționat și speriat de… cine știe ce scenarii? Dacă nu am cu cine să vorbesc? Dacă mă comport jenant și spun ceva ce nu ar trebui, în public? Dar dacă atrag atenția în mod nedorit asupra mea?
Iar de parcă universul ne-ar asculta și ar vrea să ne dea o mână de ajutor, de niciunde, planurile se anulează. Iar tu nu trebuie să mai pleci de acasă. Și ce era înainte anxietate, teamă, mii de gânduri, se transformă în pace, liniște și o seară petrecută făcând fix ce îți aduce bucurie.
Dar nu este bine când se întâmplă așa. De ce?
2. Planuri anulate = mai multă anxietate
Pe termen lung, evitarea aduce, de cele mai multe ori, mai multă anxietate. Pe moment te simți eliberat de corvoada unei agende, a unor evenimente și diverse obligații sociale.
Dar prin faptul că nu te-ai dus la acel eveniment, la acea petrecere, nu apare nimic care să provoace și să schimbe perspectiva anxioasă asupra acelui eveniment viitor. Senzația, sau mai degrabă convingerea viscerală că acel eveniment este înfricoșător/inutil/stânjenitor/obositor va rămâne aceeași pentru că nu s-a făcut nimic care să contureze o alternativă.
Nu te-ai dus, deci sigur urma să te plictisești teribil. Sau să te faci de râs. Evenimentul sau petrecerea a rămas la fel în realitatea subiectivă. Iar dacă comportamentul nostru face loc în mod constant strategiilor de evitare, realitatea noastră subiectivă n-are nicio șansă să se îmbogățească. Sau să depășească diferitele temeri care iau naștere în noi.
Trebuie să ne provocăm constant pentru a nu înțepeni.
3. Expunere
Am dat exemplul cu evitarea evenimentelor sociale pentru că îmi e mai familiar. Poți înlocui exemplul meu cu orice altă situație care îți provoacă temeri și anxietate. Pentru că acolo, de cele mai multe ori, este chemarea ta către dezvoltare.
Frica, rușinea, anxietatea, stângăciile, necunoscutul (mai adaugă tu) – ne țin împietriți. Ne conservă într-o falsă stare de siguranță. Dar fără provocare viața e pustiu. sorry for being cringe – again
Așa că soluția, din păcate, pentru situația descrisă mai sus este fix ce ne displace cel mai tare: expunerea.
Graduală, evident. Dar tot către expunere trebuie să ne îndreptăm.
Și deși simt că de cele mai multe ori bâjbâi prin întuneric, încerc să mă ghidez cu ajutorul unor întrebări. Și sper, răspunzând cât mai sincer și lucid cu putință, să ajung la țintă: Ce anume evit din cauza anxietății? De ce anume mă feresc pentru a-mi menaja temerile?
După ce îmi obțin răspunsul (dacă îl obțin), încerc să mă îndrept fix acolo. Către stângăcii, dar și către creștere.
Creștem împreună,
Diana
Sursă: terapia prin expunere.
Vezi și: anxietate · cum să treci de la anxietate la entuziasm în 3 pași simpli.
Exersează pe peste 100.000 de grile cu explicații pe app.grile-rezidentiat.ro.
Întrebări frecvente
De ce nu e bine să te bucuri când ți se anulează un plan care te neliniștea?
Pentru că ușurarea aceea e, de fapt, evitare deghizată în pace. Pe moment te simți eliberat de corvoada evenimentului, dar pe termen lung evitarea aduce mai multă anxietate, nu mai puțină.
De ce evitarea crește anxietatea în loc să o scadă?
Pentru că dacă nu te duci la eveniment, nu apare nimic care să provoace și să schimbe perspectiva anxioasă. Convingerea viscerală că acel lucru e înfricoșător, inutil sau stânjenitor rămâne aceeași, fiindcă nu s-a conturat nicio alternativă în realitatea ta subiectivă.
Care este soluția pentru anxietatea legată de o situație pe care o eviți?
Expunerea – graduală, dar tot către expunere trebuie să ne îndreptăm. Adică să mergem treptat exact către situația care ne provoacă teamă, în loc să o ocolim, pentru că acolo este, de cele mai multe ori, chemarea noastră către dezvoltare.
Cum poți identifica spre ce anume ar trebui să te îndrepți?
Răspunzând cât mai sincer și lucid la două întrebări: Ce anume evit din cauza anxietății? și De ce anume mă feresc pentru a-mi menaja temerile? După ce obții răspunsul, te îndrepți fix acolo.
De ce merită să ne provocăm constant, în loc să rămânem în zona de confort?
Pentru că frica, rușinea, anxietatea și necunoscutul ne țin împietriți, într-o falsă stare de siguranță. Fără provocare, realitatea noastră subiectivă n-are nicio șansă să se îmbogățească – trebuie să ne provocăm constant pentru a nu înțepeni.
Ți-a fost util? Marchează-ne ca sursă preferată în Google
