Pe scurt: ești o bucată insignifiantă de carbon într-un univers care nu dă doi bani pe existența ta, iar nimic nu are un sens dat din afară. Și totuși faptul că ai o viață e aproape infinit de improbabil, ai aterizat în cea mai bună perioadă din istorie și ai întreaga cunoaștere a omenirii în buzunar. Tocmai finitudinea timpului e cea care îi dă valoare, iar lipsa unui scop predefinit îți dă libertatea să ți-l creezi singur. Toate trăirile, bune și rele, fac parte din experiența de a fi om – acceptă-le și încearcă să devii mai bun. Amintește-ți în fiecare zi că o să mori și gândește-te cum vrei să trăiești până atunci.
Hei, tu!
În caz că nu ți-a amintit nimeni azi, ești o bucată insignifiantă de carbon, plutind în derivă într-un univers infinit de complex pe care nu îl poți cuprinde cu gândirea.
Ai o singură viață de trăit (celelalte ipoteze sunt pură speculație venită din teama de necunoscut).
O viață în care o să experimentezi durere, regret, frustrare, frică, melancolie, ură și disperare. O să trăiești și chestii mișto, dar creierul tău de primată n-o să te lase să te bucuri prea mult de ele.
Nu ți-ai ales să fii tu, aici și acum, și nu îți poți schimba condiția. Universul e un loc rece care nu dă doi bani pe existența ta aleatorie.
Și oricâte mituri ai consuma, o să realizezi inevitabil că nimic nu are sens, inclusiv viața însăși.
Dar…
Cu toate astea, ai o viață – lucru aproape infinit de improbabil. Iar dacă citești asta, înseamnă că ai aterizat în cea mai mișto perioadă din istorie. Ai mai multe uși deschise decât puteau visa strămoșii noștri.
Ai întreaga cunoaștere a omenirii în buzunarul tău. Poți traversa globul în mai puțin de o zi. Poți să apeși un buton și să-ți vină clătite la 1 noaptea, în timpul unui maraton de Rick&Morty. Se poate mai bine de atât?!
Toate lucrurile pe care le simți, bune și rele, sunt parte din experiența de a fi om. Nu poți decât să le accepți și să încerci să devii tu mai bun.
Viața, oricât de nașpa ar fi, e cel mai bun lucru care ți se va întâmpla vreodată. Pentru că e singurul.
De fapt, finitudinea timpului e cea care îi dă valoare. Iar lucrurile la care renunți sunt cele care arată cât de importante sunt cele pe care alegi să le faci.
Și poți să faci cam ce vrei. Lipsa unui scop îți dă libertatea să îți creezi tu unul.
Călătorit în toată lumea? Avut grijă de familia ta? Dus omenirea pe Marte? Tricotat pulovere drăguțe pentru pinguini? Toate astea sunt pe atât de importante pe cât le consideri tu.
Așa că amintește-ți în fiecare zi că o să mori, și gândește-te cum ai vrea să trăiești până atunci.
Teo,
Grile-Rezidentiat.ro
Sursă: memento mori.
Exersează pe peste 100.000 de grile cu explicații pe app.grile-rezidentiat.ro.
Ți-a fost util? Marchează-ne ca sursă preferată în Google
