Pe scurt: uitarea nu e mereu un semn rău — de cele mai multe ori e modul normal în care creierul face ordine: comprimă, rearanjează și șterge informația veche sau nefolosită, ca să-și direcționeze resursele spre ce contează. Senzația de „am uitat tot” imediat după ce ai închis cartea e normală: informația are nevoie de timp, repetiție, relaxare și somn ca să se sedimenteze în memorie. Uitarea devine o problemă doar când vine din patru cauze pe care le poți corecta: ai citit fără atenție, nu ți-ai testat cunoștințele, nu ai înțeles legătura dintre concepte sau nu ai dormit suficient.
Nu e nimic mai frustrant decât senzația aceea de am uitat tot, care apare fix după ce ți-ai petrecut toată ziua citind și tot citind.
Sau când ești cu foaia de examen în față și realizezi că nu îți mai amintești nimic.
Și cu cât te frustrezi mai tare, cu atât simți că îți e mai greu să scoți o idee coerentă din tot ce ai învățat. Poate că ai câteva noțiuni vagi în minte, doar că nu reușești să le unești în ceva cu sens.
Uneori, să îți amintești ceva e ca și cum ai încerca să găsești tricoul preferat într-un morman de haine pe care le-ai înghesuit în dulap. Știi cum arată și unde se află, doar că dezordinea e atât de mare că parcă te pierzi în căutări eșuate.
Iar partea cea mai nasoală este că astfel de momente îți pot afecta încrederea în propriile abilități. Cu alte cuvinte, poți ajunge foarte ușor de la „Nu îmi amintesc X chestie” la „Nu mai știu nimic” la „Nu sunt bun de nimic.”
Doar că uitarea nu este mereu ceva rău.
De fapt, sunt situații în care să uiți o informație te ajută să fixezi mai bine o altă informație.
Și atunci, cum facem diferența dintre uitarea normală și uitarea problematică?
Înainte să te panichezi că te lasă memoria, citește rândurile de mai jos
În general, uitarea este privită ca ceva nasol. Și pe bună dreptate.
Dacă uiți ce ai învățat, riști să obții rezultate slabe la examene.
Dacă uiți să îți plătești factura la telefon, riști să te trezești cu abonamentul suspendat.
Dacă uiți numele unei persoane cu care interacționezi, riști să fii etichetat drept lipsit de respect.
Pe scurt, uitatul pare să aducă numai probleme.
Însă privit prin ochii unui psiholog, acest fenomen este uneori surprinzător de benefic. Mai exact, uitarea e modul în care creierul tău face ordine și curățenie în volumul uluitor de informații cu care lucrează în fiecare zi.
Pentru a putea opera la un nivel optim, mintea comprimă, rearanjează și șterge orice informație veche, nefolosită sau nedorită.
„Uitarea nu e altceva decât un proces normal al creierului de a da la o parte lucruri de care nu are nevoie; reactivarea prin testare și recapitulare e modul de a-i transmite că încă ai nevoie de informație.”
dr. Ștefan Artene, 938 la rezidențiat, Mindcast
Din acest punct de vedere, creierul funcționează exact ca WinRAR, compresorul digital care te-a ajutat de fiecare dată când ai avut nevoie să pui un document de 7GB pe un stick de memorie de 4 GB.
De fapt, hai să îți arăt ce se întâmplă în capul tău când înveți.
Să presupunem că studiezi următorul text:
Sistemul respirator constituie totalitatea organelor care servesc la schimbul gazos între organism și mediu, asigurând organismul cu oxigen, indispensabil vieții celulelor, și eliminând din organism dioxidul de carbon rezultat din oxidări. Aparatul respirator este format din două categorii de organe: căile respiratorii și plămâni. Căile respiratorii au rolul de a conduce aerul în plămâni și de a-l purifica. Se deosebesc: căile respiratorii superioare (cavitatea nazală și faringele) și căile respiratorii inferioare (laringele, traheea și bronhiile). Plămânii au rolul cel mai important în respirație deoarece la nivelul lor are loc respirația pulmonară.
Uite cum îl va prelucra mintea ta:
După cum vezi, mintea se folosește de uitare pentru a evita suprasolicitarea, direcționându-și astfel resursele către informațiile cu adevărat utile.
De ce să consume energie încercând să memoreze cuvinte de legătură (și, cu, din) sau alte detalii pe care oricum le are deja și le poate adăuga atunci când ai nevoie să exprimi o idee într-o propoziție coerentă.
Acesta este unul dintre motivele pentru care te încurajez să renunți la tocit și să folosești strategii de învățare mai eficiente cum ar fi mind map-urile.
Însă tot acest proces pe care ți l-am descris mai sus nu se întâmplă cât ai pocni din degete. Ai nevoie de timp, repetiție, relaxare și somn de calitate pentru ca informația să se sedimenteze cu succes în memorie.
Așa se explică de ce ai senzația că nu mai știi nimic atunci când încerci să îți amintești un capitol fix după ce ai terminat de citit.
Alte motive pentru care uiți sau nu îți amintești ce ai învățat
1. Ai citit dar nu ai fost atent(ă)
Chiar dacă spunem „Am uitat” sau „Nu îmi mai amintesc”, în cazul lipsei de atenție, nici măcar nu putem vorbi de uitare. Altfel spus, nu ai cum să uiți o informație pe care creierul tău nu a stocat-o cu succes.
Există multe motive pentru care îți pierzi atenția atunci când înveți. Poate că materia ți se pare plictisitoare și atunci mintea îți fuge la orice altceva decât la ce citești. Sau poate că informația este prea complexă și atunci ai nevoie să repeți mai mult.
Însă cel mai adesea, ne pierdem atenția pentru că suntem distrași. De notificări, de apeluri, sau de televizorul care a rămas pornit.
Soluția: Înainte să te apuci de învățat, asigură-te că elimini orice ar putea să te distragă.
2. Ai citit dar nu ți-ai testat cunoștințele
Să înveți nu înseamnă doar să parcurgi materia de mai multe ori, să îți faci rezumate și să subliniezi cuvinte cheie.
Datele noastre spun același lucru: în Barometrul propriu Grile-Rezidentiat.ro (N=4.052 — numărul de candidați care ne-au împărtășit punctajul real și obiceiurile de pregătire, prin chestionare anonime, în 5 ediții), 42% dintre candidații care au învățat doar din cărțile oficiale au luat 800 de puncte sau mai mult, față de 32% dintre cei care le-au combinat cu rezumate și 30% dintre cei care au învățat doar din rezumate. Corelație, nu cauzalitate — dar valoarea pare să stea în procesarea activă a materiei, nu în caietul de rezumate.
De fapt, se întâmplă adesea să ne demotivăm de unii singuri când citim de câteva ori materia, realizăm că nu am reținut cât ne-am fi așteptat, și ajungem din nou la acel „Nu știu nimic” ce ne sabotează eforturile.
Învățarea eficientă presupune să citești, să îți testezi cunoștințele, să umpli goluri, să îți testezi din nou cunoștințele, apoi iar să citești și tot așa, până când asimilezi cu succes materia.
Ce vreau să spun este că testarea constantă îi permite creierului tău să organizeze și memoreze un bloc de informații.
Soluția: Testează-ți constant cunoștințele folosind grile, flashcard-uri sau alte mijloace care îți arată ce știi și ce nu știi.
3. Ai citit dar nu ai înțeles legătura dintre concepte
Acest lucru se întâmplă cel mai des atunci când încerci să înveți mecanic capitole întregi, pentru că vrei să fii sigur(ă) că nu îți scapă nimic. Ești atât de focusat(ă) pe a reține detaliile încât pierzi imaginea de ansamblu.
E adevărat că memoria poate reține informații fără sens, doar că ai nevoie de foarte multe repetări ce implică costuri mentale uriașe. Și problema cea mai mare este că informațiile fără sens sunt uitate cel mai ușor.
Gândește-te la ultimul examen pentru care ai tocit. Cât la sută din ce ai tocit atunci crezi că îți mai amintești acum?
Pe scurt, învață cu scopul de a înțelege, nu doar a memora.
Soluția: Folosește strategii de învățare care îți permit să extragi sensul din informațiile pe care le parcurgi sau să creezi sens acolo unde nu este.
4. Ai citit dar nu te-ai odihnit suficient
Cred că orice student a avut sesiuni în care a înghesuit materia pe un semestru în cele câteva zile (și nopți albe) dinaintea examenului.
E aproape inevitabil. Suntem înconjurați de atât de mulți distractori și găsim atât de ușor motive să procrastinăm încât disciplina devine uneori un vis frumos.
Dar o practică sănătoasă pe care nu ar trebui să o compromiți sub nicio formă este somnul.
Nu numai că somnul îi oferă creierului odihna de care are nevoie pentru a funcționa optim, dar este și momentul în care materia pe care ai parcurs-o se sedimentează în memoria de lungă durată.
Degeaba parcurgi materia de nșpe mii de ori, faci rezumate și rezolvi grile toată noaptea. Fără un minim de șapte ore de somn, memoria ta va da rateuri.
Chiar și atunci când ești presat de timp și o noapte albă pare să fie singura soluție, reține că ești mai câștigat(ă) dacă înveți doar două ore și dormi șapte decât dacă înveți șapte ore și dormi doar două.
Soluția: Dormi 7-8 ore pe noapte și evită să faci nopți albe în ideea că vei învăța mai mult. Da, o noapte albă îți oferă timp mai mult să parcurgi materia, doar că nu o să rămâi cu prea mult.
Pe scurt
Mintea umană nu e un sac fără fund în care poți să torni câte informații vrei și apoi să le scoți oricând ai nevoie de ele.
Mai degrabă, caută să îți privești propria minte ca pe un bun organizator care sortează eficient cunoștințele, pune de-o parte lucrurile pe care le folosești cel mai des, și uneori, ”aruncă” o informație pentru a face loc alteia.
Iar dacă ți se întâmplă să nu îți amintești chestii importante, este probabil din cauză că:
- Nu ai fost suficient de atent(ă) când ai citit, deci tre să scapi de distrageri.
- Nu te-ai odihnit destul, deci tre să dormi mai mult.
- Nu ți-ai testat cunoștințele, deci tre să îmbini grilele cu cititul.
- Nu prea ai înțeles ce ai citit, deci tre să parcurgi textul de mai multe ori.
A, și am uitat să îți spun ceva!
Nu te baza prea mult pe suplimente pentru memorie. Există prea puține studii solide care să confirme eficiența lor.
Uitarea normală vs. uitarea problematică: cum faci diferența
Hai să răspundem direct la întrebarea de la care am pornit, pentru că aici se nasc cele mai multe panici inutile. Uitarea normală e cea care apare imediat după ce ai învățat sau după o pauză scurtă: ai impresia că nu mai știi nimic, dar dacă revii peste câteva ore sau a doua zi, după somn, informația „se așază” și o regăsești surprinzător de ușor. E semnul că mintea ta face exact ce trebuie să facă — sortează și consolidează.
Uitarea problematică e diferită: e cea care se repetă pe aceeași informație, indiferent de câte ori revii la ea, și care vine de obicei la pachet cu una dintre cele patru cauze din articol — citit fără atenție, lipsa testării, lipsa înțelegerii sau lipsa somnului. Cu alte cuvinte, dacă uiți un capitol pe care l-ai citit o singură dată, distrat, la 2 noaptea, nu memoria ta e de vină. E procesul.
Un test simplu pe care îl poți face singur(ă): după ce termini un capitol, închide cartea și încearcă să îl reproduci din minte (cu voce tare sau pe o foaie). Dacă nu poți, nu intra în panică — observă unde se rupe firul. Acolo, la golurile alea, e treaba ta de mâine, nu un verdict despre cât de capabil(ă) ești.
Mai multe: fenomenul uitării.
Vezi și: cum să folosești grilele la rezidențiat · dai rezi din nou și nu știi de unde să începi · de ce oamenii de succes citesc zeci de cărți pe an.
Exersează pe peste 100.000 de grile cu explicații pe app.grile-rezidentiat.ro.
Întrebări frecvente
E normal să simt că am uitat tot imediat după ce am terminat de citit?
Da, e complet normal. Informația are nevoie de timp, repetiție, relaxare și somn de calitate ca să se sedimenteze în memorie — procesul nu se întâmplă cât ai pocni din degete. Senzația de „nu mai știu nimic” fix după ce ai închis cartea nu înseamnă că nu ai învățat, ci doar că materia nu s-a așezat încă.
De ce poate fi uitarea un lucru bun?
Pentru că e modul în care creierul face ordine și curățenie în volumul uriaș de informații cu care lucrează zilnic: comprimă, rearanjează și șterge ce e vechi sau nefolosit, ca să-și direcționeze resursele spre informațiile cu adevărat utile. Există chiar situații în care a uita o informație te ajută să fixezi mai bine o alta.
Cum fac diferența între uitarea normală și uitarea problematică?
Uitarea normală apare imediat după învățare sau după o pauză scurtă și trece: dacă revii a doua zi, după somn, informația se așază și o regăsești ușor. Uitarea problematică se repetă pe aceeași informație, indiferent de câte ori revii, și vine de obicei dintr-una din cele patru cauze corectabile: lipsa atenției, a testării, a înțelegerii sau a somnului.
De ce uit ce am învățat, deși am citit materia de mai multe ori?
Cel mai probabil dintr-una din patru cauze: ai citit fără să fii atent(ă), deci informația nici nu a fost stocată; nu ți-ai testat cunoștințele cu grile sau flashcard-uri; ai memorat mecanic, fără să înțelegi legătura dintre concepte; sau nu te-ai odihnit suficient. Fiecare dintre ele are o soluție concretă, descrisă în articol.
Cât de important e somnul pentru memorie?
Esențial: somnul e momentul în care materia parcursă se sedimentează în memoria de lungă durată. Fără un minim de șapte ore de somn, memoria dă rateuri. Chiar și presat(ă) de timp, ești mai câștigat(ă) dacă înveți două ore și dormi șapte decât dacă înveți șapte ore și dormi doar două.
Ajută suplimentele pentru memorie?
Nu te baza prea mult pe ele: există prea puține studii solide care să confirme eficiența lor. Mult mai mult contează factorii pe care îi poți controla direct — atenția în timpul cititului, testarea constantă a cunoștințelor, înțelegerea materiei și somnul de 7-8 ore pe noapte.
Ți-a fost util? Marchează-ne ca sursă preferată în Google
