Salutare,
Diana aici.
Câteva cuvinte astăzi despre ce mi-a stat în minte zilele acestea. Poate îți vor fi de folos în prag de… orice!
1. Emoții care ne apără
Ascultam zilele trecute o prietenă vorbind despre emoții cu care mai degrabă te rușinezi sau pe care le respingi. Emoții despre care consideri că nu prea îți fac cinste. Cu toate acestea, le-a categorisit interesant: emoții dezirabile și emoții mai puțin… dezirabile.
Nu a condamnat nici o trăire, nu a demonizat nici o stare. Și mi s-a părut extrem de sănătoasă abordarea ei. Iar prima emoție la care m-am gândit când am auzit-o a fost furia.
M-am gândit brusc la o astfel de trăire pentru că se află în categoria celor mai respinse părți din noi. Și este nedrept.
Pentru că este cel mai bun mecanism de autoapărare pe care îl avem pus la dispoziție în mod natural. Pentru că mesajul de bază al acestei emoții este un NU! puternic și apăsat, spus cu toată forța.
2. Sistem autoprotector
Furia, în forma sa pură, nu poate fi încadrată neapărat la emoții dezirabile. Dar nu este nici indezirabilă. Ea doar este.
Și are un scop precis: menținerea integrității și a echilibrului.
Gândește-te la sutele de momente în care ți s-a invadat spațiul (nu neapărat fizic) într-un mod agasant și obositor. Sau de câte ori nu s-a profitat de pe urma îngăduinței/naivității/inconștienței tale. Sau de câte ori a trebuit să suporți situații stresante și presante gândindu-te că: hai că nu-i chiar așa rău, mă descurc eu.
În astfel de momente de oboseală maximă, de frustrare, de stres – furia te protejează. Doar că are nevoie ca în aceste contexte să creezi spațiul pentru ca ea să se manifeste. Pentru ca un NU! clar și apăsat să îți redea spațiul, aerul și libertatea de a te manifesta fără presiuni din exterior.
3. Ce nu este furia sănătoasă?
Și cum avem (de multe ori) tendința ca pe ce punem mâna să stricăm, facem la fel și cu sistemul nostru protector, transformându-l în ceva ce ne dăunează și afectează.
În primul rând, furia sănătoasă, ca orice sistem de protecție, apare pe moment. Este un răspuns de moment și atât.
Devine nesănătoasă când se transformă în resentimente, urlete, venin, amărăciune, violență fizică și/sau verbală, închistare. Devine toxică pentru noi și pentru cei din jur când o hrănim cu rușine și narațiuni auto-justificatoare.
Sunt sigură că nu îți spun nimic nou. Sunt lucruri pe care le știai sau le intuiai deja. Și scopul nici nu a fost de la bun început să îți aduc vreo informație nouă.
Dar așa cum mi-a reamintit prietena mea de această perspectivă sănătoasă, care m-a și îndemnat să mă gândesc la cazuri concrete, din viața personală, la fel aș vrea să fie și pentru tine.
Un moment de respiro, în care să reflectezi la câteva situații în care ai reușit să creezi un spațiu suficient pentru ca furia să își facă treaba. Și să observi care a fost rețeta pentru această reușită (pentru că asta și este). Și, de asemenea, să reflectezi și la celelalte momente, mai puțin reușite, în care furia a devenit dăunătoare. Acele momente îngropate în narațiuni de justificare a poziției tale. Sau adânc îngropate în jenă și rușine. Din ele se învață cel mai mult.
Creștem împreună,
Diana
