Salutare,
Diana aici.
Știu sigur că și tu le-ai experimentat. Sunt o constantă a psihicului nostru și cel mai bun mecanism prin care ne păstrăm optimismul în perioade dificile.
1. Visătorii
Ești în mașină cu părinții tăi, te uiți pe geam și te liniștești cu scenarii în care tu, ca erou principal, ai parte de toată atenția, iubirea, admirația sau liniștea pe care nici nu conștientizezi încă prea bine că nu le ai.
Sau te uiți din banca ta de la școală pe geam/pereți și îți faci singur dreptate cu scenarii în care ieși favorabil din toate încercările.
Poate ai făcut-o mai des, poate mai rar, dar sunt sigură că știi despre ce fantezii vorbesc (nu, nu te duce cu gândul în direcția kinky, suntem oameni serioși aici). Sunt fanteziile pe care tu le-ai perceput ca fiind viitoarea ta viață, viitorul tău sine.
Viitorul tău dacă…
Dacă contextul se mai schimbă, dacă familia va fi altfel, dacă tu vei fi mai charming, dacă vei spune glume mai amuzante, dacă, dacă, dacă.
2. Cum ne alinăm
După cum spuneam, aceste fantezii au rol vindecător (într-o oarecare măsură). Mai pui niște comprese reci pe rană.
Te și ajută în același timp să descoperi în ce fel vrei să evoluezi. Cum o să arăți ca persoană în varianta ta cea mai bună.
Exercițiul ăsta al raportării la sinele tău ideal prin scenarii în care ești eroul poveștii deschide calea concretă către acel erou. Vezi prea bine cât de mult adorăm poveștile, căci ele sunt prima noastră formă de escapism din greutățile înfruntate. Tot prin poveste putem scoate și ceva bun din escapism (nu doar alinare de moment).
Prin poveste punem în acțiune, în realitatea obiectivă, realitatea subiectivă mult dorită a sinelui nostru.
Asta conduce la o dorință de a trăi cât mai multe, de a ne expune la întâmplări, provocări, experiențe noi, doar, doar poate așa ajungem la eroul principal la care visam să fim când stăteam cu ochii pe geam sau pe pereți.
3. Cum ne doboară așteptările subconștiente
Ce am povestit mai sus ar fi calitățile supreme ale acestor fantezii. Dar, să nu uităm că au o denumire sugestivă: fantezii vindecătoare.
Fantezii.
Precum îți pot îndrepta viața în mod miraculos, pe atât ți-o pot doborî spectaculos.
Asta pentru că așteptările noastre subconștiente în ceea ce îi privește pe ceilalți provin direct din acea lume imaginară a fanteziilor vindecătoare. Și o să dau câteva exemple:
cineva visează că singurătatea emoțională va fi în sfârșit vindecată de un partener minune care va intui perfect orice dorință și nu va dezamăgi;
altcineva consideră că viața sa va fi în sfârșit fericită și liniștită de îndată ce părintele nu va mai suferi de depresie;
o altă persoană se va simți în sfârșit văzută dacă va obține suficiente (nu se știe câte) realizări profesionale și materiale, iar nevoia de recunoaștere, admirație și iubire va fi potolită.
Dar nu merge așa din păcate. Nu suntem o ecuație așa simplă.
Partenerul minunat va resimți presiunea nerealistă, nu va putea face minuni, iar furia persoanei căreia anxietatea singurătății nu îi este vindecată, va răbufni. În ciuda depresiei părintelui, persoana respectivă era și a fost tot timpul liberă să își trăiască fericită viața și să se bucure de ea. Iar ca să fii o persoană care are parte de iubire, admirație și recunoaștere nu este nevoie să mergi pe niște căi atât de grele. Ele pot exista sau pot fi construite și în lipsa unui scenariu dificil ca cel de mai sus.
Oricum ar fi, ni se întâmplă să picăm în plasa acestor fantezii pentru că nu este ușor să realizăm cât de nerealiste sunt. Fac parte din realitatea noastră subiectivă, și sunt strigăte pentru niște nevoi neîndeplinite și uitate printr-un colț. Nevoi pe care de multe ori nu le conștientizăm până nu mergem pe firul fanteziei.
Așa că îți propun un exercițiu. Găsește-ți curajul și identifică o astfel de fantezie recurentă cu care te tot delectezi în momente grele.
Încearcă, după ce o vezi scrisă cap-coadă, să identifici pe ce nevoi lipsă s-a construit. Ultimul pas, găsește o modalitate concretă prin care să îți satisfaci nevoia, renunțând la fantezia vindecătoare. Asta e partea grea, care ar necesita o discuție suplimentară.
Dar până una-alta, spune-mi: îți acaparează des mintea astfel de fantezii?
Dacă da, ai curajul să te descarci și să împărtășești una cu mine?
Creștem împreună,
Diana
