🚀 Am lansat noul Grile-Rezidentiat.ro. Click aici și testează-l!

Inegalitatea dintre noi

Salutare, 

Sunt Alex.

Globalizarea va continua să unească lumea. Dar cel mai probabil doar pe orizontală. Peste ani, probabil că granițele vor dispărea, iar oamenii vor împărtăși viziuni, valori și culturi relativ apropiate. 

Poate că se vor bucura și de salarii decente, în măsură să le asigure un trai demn.

Poate.

Un lucru pare totuși sigur. Inegalitatea va reprezenta norma, și nu egalitatea. Desigur, suntem (sau ar trebui să fim) egali din punct de vedere moral, uman, juridic și fiscal.

Însă putem fi egali și în ceea ce privește abilitatea de a obține venituri sau de a desfășura o activitate profesională?


1. (In)egalitatea

Inegalitatea are o lungă istorie în spate. Societățile de vânători-culegători din Epoca de Piatră o cunoșteau prea bine. Unii dintre membrii acestor comunități preistorice erau îngropați în morminte „bogate”. Alături de corpurile lor erau așezate mărgele de fildeș, arme (din piatră), bijuterii, obiecte de artă etc. Evident, cei mai mulți membrii ai comunității se mulțumeau cu o simplă groapă săpată în pământ. 

Existența diferitelor obiecte valoroase într-o groapă nu avea menirea de a schimba cu ceva „destinul” defunctului. Însă îi sublinia statutul și poziția de care se bucurase cât timp trăise. Inegalitatea din timpul vieții se prelungea și dincolo, după moarte. 

Chiar și așa, societatea în care trăiau acești oameni preistorici era mai egalitară decât tot ceea ce i-a urmat până astăzi.
Inegalitatea avea să se adâncească și mai mult după ce oamenii au început să se ocupe cu agricultura. Vânătorii și culegătorii s-au sedentarizat, au ocupat pământuri, și au început să dețină unelte, plante și animale proprii. 

Într-un cuvânt – au devenit proprietari

Și-au sporit averile și le-au lăsat moștenire, născându-se astfel societățile puternic ierarhizate. O mică elită a pus stăpânire pe putere și pe bogăție generație după generație.


2. Egalitatea modernă

Vreme de mii de ani, ierarhia nu a fost doar regula, ci și idealul. Oamenii acceptau acest aranjament. Credeau că e instituit de divinitate, oricare ar fi fost ea. Picioarele și mâinile trebuie să se supună capului, considerau preoții, filosofii și poeții acelor vremuri. Tot așa, unii oameni trebuiau să se supună altora. Egalitatea tuturor nu putea aduce decât haos.

Mult mai aproape de vremurile noastre, la începutul anilor 1800, egalitatea a devenit un ideal în special pentru statele din vestul Europei. Apariția unor noi curente de organizare a societății (liberalismul și comunismul) a impulsionat acest proces.
Însă diferența a făcut-o Revoluția Industrială. Perfecționarea motorului cu aburi, inventarea războiului de țesut, inovațiile din metalurgie și apariția locomotivei au schimbat pentru totdeauna fața umanității.

Economiile aveau nevoie de tot mai mulți oameni. La fel și armatele moderne. Iar milioanele de muncitori și de soldați aveau nevoie de condiții mai bune de muncă, de educație și de sănătate. Pentru ca fabricile să se dezvolte și armatele să fie victorioase era necesară răspândirea bunăstării. 

Nu trebuie să ne imaginăm că standardul de viață al europenilor de acum 200 de ani era prea ridicat. Însă era infinit mai bun comparativ cu ceea ce experimentaseră înainte.

Bunăstarea, deși limitată, a adus cu sine „mai multă” egalitate, de care s-au bucurat mai mulți oameni.


3. Egalitatea – încotro?

Lumea în care trăim este mai egalitară decât cea în care trăiau oamenii de la 1800. Chiar dacă o treime dintre angajații români primesc astăzi un salariu modest (1386 RON/lună), ne bucurăm de mult mai multă egalitate decât românii de acum 100 de ani. 

Sunt unii care încă speră că globalizarea va accelera procesul de egalizare. Și, cel puțin într-un fel, nu se înșală. Reducerea sărăciei la nivel mondial este o realitate.

Alții cred că prosperitatea economică se va răspândi pe toate meridianele globului. Că cei din Bangladesh și din Zambia se vor bucura de aceleași șanse și nivel de trai ca cei din Danemarca. Din păcate, un asemenea scenariu este foarte îndepărtat. E foarte probabil ca această promisiune să nu se îndeplinească.

Globalizarea a adus beneficii multor comunități din lumea largă. Însă inegalitatea recuperează terenul pierdut. Atât în interiorul statelor cât și între ele, inegalitatea tinde să se adâncească. Cei mai bogați 1% dintre oameni dețin peste jumătate din averea planetei. Mai clar de atât: cei mai bogați 100 de oameni dețin împreună mai mult decât cei mai săraci patru miliarde.

Din păcate, globalizarea nu vine la pachet cu egalitate economică. Pe verticală, oamenii vor fi din ce în ce mai divizați pentru simplul motiv căegalitatea economică e greu de instaurat. Și-au propus-o regimurile comuniste, iar rezultatele au fost dezastruoase. 

Inegalitatea economică, câtă vreme este corectă, adică proporțională cu abilitățile indivizilor, este strâns legată de inegalitățile specifice fiecăruia dintre noi.

Există diferențe notabile între noi care fac diferența:

  • capacitatea noastră de învățare și de adaptare;
  • ambiția și anduranța de care dăm dovadă;
  • încrederea și abilitățile pe care le punem la baza proiectelor în care ne lansăm etc.

Inegalitatea economică e o realitate și se va adânci pe măsură ce viața și societatea în ansamblu vor deveni din ce în ce mai complexe. Obiectivele de viitor pot gravita în jurul unor chestiuni precum asigurarea unui venit universal decent sau ale unor servicii publice de bază.

Însă inegalitatea economică ne va urmări mereu. 

Se pare că alături de moarte și de impozite este unul dintre puținele lucruri de care nu putem scăpa.


Creștem împreună,
Alex