Salutare,
Diana aici.
Se apropie Crăciunul, se apropie o perioadă cu multe celebrări. Sper că te bucuri de aceste zile cu toată inima. Eu una plănuiesc să profit din plin de lipsa unui program și să mă retrag în spațiul meu preferat: cel al artei.
1. Cenușăreasa
Nu te gândi la nimic fancy, nu sunt o fină cunoscătoare a artelor, dar sunt capabilă să mă bucur complet de artă și să mă imersez în ea. Citesc cărți fără să știu de cele mai multe ori lucruri despre viața celor care au scris și gândit acele minunății. Privesc și mă bucur de o groază de picturi, fără să adun informații despre stil, tehnică, sau artist. Ascult muzică și de multe ori nu rețin nici măcar titlul sau artistul acelei capodopere. Mi-ar plăcea să adun toate acele informații. Mi-ar plăcea să-mi adâncesc cultura generală. Dar cumva, detaliile astea se pierd și își ratează ținta în cazul meu.
Ce nu își ratează însă ținta, este miezul artei. Minunățiile create de alți oameni ajung la mine cu ușurință – simbolurile, trăirile, emoția. Și rămân acolo. Le prețuiesc, aduc valoare vieții mele obișnuite și comune.
Am auzit recent, pe fondul unor evenimente rușinoase din zona mea (evenimente care afectează arta), următoarea frază: Cultura este o Cenușăreasă a României. Mereu lăsată deoparte și sacrificată prima în vremuri tulburi. Nu îi este acordată prea multă atenție. Pare că sunt tot mai puțini cei ce se gândesc la ea.
2. Arta ne este vitală
Dar asta până când suferim o pierdere. Până când cineva apropiat ne părăsește. Sau până când ne trezim într-un context de viața dificil și confuz. Poate cineva ne frânge inima. Sau poate toată viața ni se schimbă brusc, în urma unei întâmplări complet imprevizibile și în afara controlului nostru. La fel de brusc ca în situațiile de mai sus, devenim disperați să găsim un sens în tot tumultul ăsta. Și vrem să știm dacă și alți oameni au mai simțit o astfel de durere și disperare sau suntem singuri în suferința noastră?
Sau poate invers. Ni se întâmplă ceva minunat. Întâlnim pe cineva și brusc inima pare să explodeze. Simțim că iubim atât de mult, încât nu mai suntem capabili să gândim clar. Ne cuprinde o amețeală și o ceață ciudată. Și ne întrebăm: Au mai simțit și alții înaintea mea așa ceva? Ce e cu senzația asta, ce mi se întâmplă?
În astfel de momente, arta nu mai este un lux. Un bun de care să te dispensezi cu ușurință. Atunci devine un factor de subzistență. Avem nevoie de artă. De cultură.
Studiezi medicina. Cred că un procent mare din decizia de a face acest lucru stă în dorința ta de a ajuta oamenii. Cei mai mulți dintre noi, de fapt, vrem să fim de ajutor. Vrem să mai ridicăm măcar nițel povara celui de lângă noi și să aducem puțină seninătate în jurul nostru. Dar prima dată trebuie să supraviețuim. Și apoi să prosperăm. Iar ca să prosperăm și să putem ajuta, trebuie să ne cunoaștem bine propriul sine. Și ce rezidă acolo.
3. Prin artă, către tine
Sunt o groază de modalități prin care ajungem să ne cunoaștem mai bine. Dar dacă ar fi să căutăm o scurtătură, ne putem pune simpla întrebare: Ce iubesc?
Apropiindu-ne de miezul lucrurilor iubite și prețuite, ni se înfățișează cu mai mare ușurință și sinele nostru autentic. Și creștem. Gândește-te la ultimul tău moment în care te-ai îndreptat către ceva ce iubești mult. Ceva care te pasionează profund. Poate ai descoperit cât de mișto poți picta, sau meșteri un lemn. Sau poate ai descoperit prin vreun sport (care este în sine o artă a corpului), cât de bine se simte să îți poți folosi membrele și să creezi ceva prin propriul corp. Sau poate ai identificat ce minunat se simte să descifrezi o nouă limbă și o nouă cultură.
În toate exemplele acestea, și multe altele, când ai realizarea unei dragoste și pasiuni profunde, lumea crește. Ia proporții. Tu crești și te dezvolți cu mult mai mult decât dacă te-ai fi preocupat de lucruri care scoteau doar disciplina, dar nu și pasiunea, la iveală din tine.
M-am lungit cam tare. Tot ce vreau să spun, de fapt, este că arta trebuie protejată și prețuită. Indiferent de forma ei. Ne este necesară. Vitală. Creștem prin ea și ne reîntoarcem la ea în momentele dificile. Ne ajută să dăm sens nonsensului și ne ajută să dăm culoare realității care ar fi mult mai gri în lipsa ei.
Profită de perioada aceasta cu câteva zile libere să te bucuri de cei dragi. Dar și de ceva care te crește și te pasionează. Ceva din generoasa umbrelă a artei.
Și lasă-mi și un mesaj, printre picături, cu arta care te inspiră și te ajută cel mai mult. Sunt curioasă cum simți astfel de lucruri.
Creștem împreună,
Diana
