Salutare,
Diana aici.
Te-ai gândit vreodată cât de mult suntem influențați de ceilalți atunci când suntem stresați? Atunci când ne simțim mici și intimidați („suntem prea mici noi pentru a acționa”)?
La fel, și noi îi influențăm mai mult pe ceilalți dacă interacționăm cu ei în momentele în care sunt mai puțin echilibrați.
În doze firești, stresul este eficient. Ne ajută să trecem cu brio prin dificultăți. Când depășește pragul normal, nu doar că ne îmbolnăvește, dar ne face și mai predispuși la greșeală sau la a crede iluzii și lucruri false.
1. Isteria în masă
Uneori, în mod nedrept, putem cădea în capcana de a le reproșa celorlalți că sunt isterici. Când totuși desemnăm corect fenomenul, ne referim la oameni care reacționează impulsiv, pentru că se află mult peste nivelul firesc de stres. Se comportă haotic, disproporționat, nu mai sunt conectați la informațiile aflate sub nasul lor și urlă din toți rărunchii, da, toate acestea sunt caracteristici ale unei persoane care se comportă isteric.
Isteria în masă însă ține de cazurile în care mai mulți oameni acționează haotic și irațional. La originea acestor fenomene se află de obicei comportamentul unui individ care provoacă panică printre alții, care sfârșesc prin a-i prelua inconștient reacțiile.
Urmarea e cât se poate de simplă. Se activează numaidecât efectul de domino. Ceea ce e trist e că e imposibil să mai fie oprit odată ce s-a stârnit. Acționează pe principiul bulgărelui de zăpadă care coboară pe o pantă. Cu cât coboară, cu atât devine mai mare și mai distrugător.
Gândește-te la panica stârnită la ieșirea de pe stadioane, când oamenii sunt pe punctul de a se călca în picioare. La ceea ce s-a petrecut la doar câteva zile după atentatele din 11 septembrie 2001, când simpla goană pe stradă a unor cetățeni îi determina pe mulți alții să alerge fără rost, în orice direcție. Uite un exemplu mai recent, de-a dreptul dramatic: îmbulzeala tragică din noaptea de Halloween din Seoul.
2. Supuși presiunii
Trăim vremuri interesante. Vremuri stresante și solicitante. Dar e cu siguranță cea mai bună dintre lumile în care puteam trăi, pentru simplul motiv că o facem acum. Nevoia de a acționa ne urmărește la tot pasul, chiar și atunci când tot ceea ce trebuie să facem e să luăm o pauză, un moment de respiro.
Cazurile de isterie în masă încolțesc în medii stresante, solicitante, mai ales acolo unde oamenii sunt speriați sau de-a dreptul stresați. De ce asemenea situații se produc mai ales atunci când nu suntem relaxați și încordați? De ce Hitler ținea discursuri audienței sale doar seara, de obicei la ore târzii? Pentru simplul motiv că starea de stres și oboseala diminuează capacitatea noastră de a rezista, de a ne opune fricii sau forței.
Când ne simțim amenințați suntem inundați de cortizol. Devenim stresați și principala noastră preocupare este supraviețuirea. Alte funcții, precum digestia, raționalizarea sau sistemul imunitar trec în plan secund. Și creierul suferă modificări multiple în condiții de stres excesiv. Procesul gândirii se dilată și capătă manifestări nebănuite cu doar o clipă înainte, într-un moment de relaxare. Totul e aproape suspendat pentru că obiectivul central e în fața noastră: supraviețuirea.
Atenția se ascute și ne pregătește de luptă. Sau nu, doar de abandon, când stresul e mult prea mare.
3. Rezistă impulsului
E un fapt de necontestat că atunci când suntem prea stresați suntem dispuși să plecăm urechea la știrile negative. Mai mult, sub amenințare și sentimentul de frică, ne modificăm acțiunile și comportamentul ca răspuns la veștile proaste care ajung la noi.
Cazurile condamnabile de viol de care se fac vinovați oameni proaspăt ieșiți din închisoare ne fac să îi vedem pe aceștia peste tot. Știrile despre valurile de imigranți care bat la porțile Europei nu trezesc frici și sentimente xenofobe. Datele despre absenteismul la bacalaureat ne determină să credem cu tărie că educația românească e pe butuci. Anunțurile cu privire la pandemie sau la criza economică în care ne aflăm deja ne creionează un viitor dificil.
Toate reacțiile de mai sus vin cu o doză imensă de presiune și ne șoptesc în ureche să mergem la sigur, să fim conservatori, să nu ieșim din ritm și să rămânem în zona noastră de confort. Dar acestea nu sunt întotdeauna soluțiile cele mai bune. Uneori, ce mai bună alegere să riști. Să riști și să speri că vei fi răsplătit pentru curajul tău. Curajul de a depăși stereotipuri și clișee, de a nu cădea pradă prejudecăților și de a-ți lua un moment de răgaz pentru a gândi la rece înainte de a acționa.
Uneori, mai ales în situații realmente dificile, a nu risca echivalează cu asumarea faptului că ai șanse mici de a câștiga. Sunt unele persoane care întrevăd oportunitatea chiar și în cel mai sumbru scenariu cu putință. Care depășesc momentul de intimidare, tiparele instinctive, și fac față stresului asumându-și riscuri controlate. Nu există o rețetă standard pentru aceste riscuri, ci doar experiențe pe care le trăim și din care învățăm.
Stresul, posibilitatea de a fi umiliți sau panica de a nu fi lăsați în urmă de concurență afectează capacitatea de a gândi sănătos. Nimeni nu scapă nevătămat din lupta cu toate obstacolele din viața de zi cu zi. Dar asemenea realități nu ne afectează la fel pe fiecare dintre noi.
Ceea ce face diferența e starea mentală în care ne aflăm când ne pocnește stresul. Cum rezistăm impulsului de a ne fi deformată gândirea, deciziile și interacțiunile cu ceilalți. Stresul e un bun aliat doar în doze normale. Altfel se poate dovedi cel mai temut dușman al nostru.
Creștem împreună,
Diana
