Salutare,
Diana aici.
Nu e ușor să obții informații de calitate. Fie că e vorba despre disciplinele de examen, de știrile zilnice sau de analizele pe termen mediu și lung. Informația nu doar că e scumpă (acces la cei care chiar se pricep să o producă, jurnaliști de calitate, profesori emeriți, experți cu autoritate ș.a.m.d.), dar e și greu accesibilă.
Când totuși ajungem la ea în față ne apar alte câteva provocări. Cum o stocăm? Cum o indexăm și cum ne folosim la ea?
Uite la ce m-am gândit…
1. Stocarea și indexarea
Obținerea informației este costisitoare. Stocarea ei, la fel. Nu doar pentru societate/companii/terți etc., ci și pentru creierul nostru.
Informația (din tot torentul care circulă în jurul nostru) se obține greu, cu multe resurse, cu multă concentrare și multă energie. Iar așezarea ei într-un loc în creierul nostru, stocarea ei, este o treabă și mai grea. Gândește-te doar la multele volume citite de medicină și cât de puțin din tot ceea ce ai parcurs încă este bine stocat. Cam tristuț, știu.
Noi, oamenii, ca specie, avem o mansardă destul de generoasă pentru stocare. Nu din lipsa spațiului suntem deficitari în a ne aminti și înregistra diferite informații. Ci din cauza problemelor de indexare. Mai exact, cu cât o serie de cuvinte, idei, numere și date sunt mai ordonate, mai puțin aleatorii, cu un pattern mai clar, cu atât ne este mai ușor să le stocăm, catalogăm și extrage la nevoie. În caz contrar, catalogarea și indexarea se fac relativ aleatoriu în creierul nostru.
2. Comprimarea
Memoria noastră activă, conștientă (cea pe care o folosești chiar acum, citind aceste rânduri) are dimensiuni mult mai reduse decât spațiul nostru general de stocare de informații. Dacă ar fi să reții un șir de numere aleatorii, după doar vreo câteva cifre ai începe deja să întâmpini dificultăți. Dacă, în schimb, te-aș ruga să reții câteva rânduri dintr-o poveste/carte de anatomie (alege un exemplu relevant pentru tine) ai reuși să indexezi informațiile cu succes.
De ce când citești o poveste sau parcurgi anumite informații reușești să stochezi multe lucruri corect? Și de ce poți reveni cu relativă ușurință la ele, pe când dacă citești, spre exemplu, niște cifre aleatorii, nu? Deși, subliniez, spațiul de stocare al creierului este destul de generos încât sa putem reține niște amărâte de cifre…
Creierul nostru este însetat de reguli, de tipare și de informație compactă. În niciun caz de informație brută (vezi cifrele aleatorii de mai sus). Când dăm peste o informație, încercăm automat să îi găsim tiparul și logica pentru a putea comprima și indexa cât mai mult din ea. Această comprimare este vitală pentru desfășurarea activității conștiente.
3. Complexitatea lui Andrei Nikolaevici Kolmogorov
Din fericire, există scurtături către o stocare eficientă și o procesare rapidă a informațiilor cu care luăm contact. Scurtătură nu înseamnă neapărat că vorbim despre o cale mai simplă, ci doar că, prin “antrenament”, ne putem dezvolta mușchiul responsabil de asta.
Ce vreau să zic… După ce exersezi suficient, ajungi să identifici tiparul și logica dintr-un text/carte/informație și făcând toate, în mod constant, astea îți ușurezi enorm munca. Nu mai e nevoie să memorezi tot. Stochezi doar tiparul, pentru că tiparul e mult mai compact și mai ușor de amintit decât noianul de date brute de care te lovești.
Când găsești tiparul, adică regula, pui în aplicare “complexitatea lui Kolmogorov”. Faci ordine și extragi reguli dintr-un mediu haotic, aleatoriu în mare parte.
Că tot vorbim despre reguli, nu ți se pare că noi, oamenii, suntem însetați după reguli? Bine, poate că-mi vei spune că cutare popor nu respectă regulile și, mai mult, că orice i-ai face nu poate și nu vrea să se conformeze. Nu la acest aspect mă refer, ci la înclinația noastră firească de a identifica reguli după reguli.
Cele mai multe dintre problemele și întâmplările de care avem parte au o doză enormă, imposibil de cuantificat, de neprevăzut, ceea ce le face extrem de greu de digerat de către fiecare dintre noi. Drept răsplată, intervenim și sintetizăm, sesizăm reguli și reducem la minimum hazardul din jurul nostru (cel puțin așa credem). Facem în mod automat tot acest proces pentru că, dacă n-am face-o, nu am putea să gestionăm problemele și provocările ce apar zi de zi.
Încercăm să dăm un sens lucrurilor pe care le observăm, să identificăm o regulă sau o explicație. Facem toate acestea pentru că așa ne simțim în control, așa reușim să facem mediul înconjurător mai compact, mai ușor de stocat și de procesat.
Creștem împreună,
Diana
