Pe scurt: procrastinarea nu e lene. Diana povestește că, în cazul ei, schimbarea a venit abia când a înțeles motivele din spatele amânărilor repetate – frica de eșec, stima de sine scăzută și perfecționismul -, nu când a aplicat încă un set de tips and tricks de productivitate. Concluzia ei: amânarea e mai degrabă o problemă de reglare a emoțiilor decât una de gestionare a timpului. Ca alternativă, propune trei direcții: iertarea și autocompasiunea, punerea de obstacole în calea tentațiilor care oferă gratificare instant (de pildă blocarea aplicațiilor distractive) și cultivarea curiozității față de ce simți când amâni. Iar uneori procrastinarea e un dar: îți poate arăta unde se află pasiunea ta reală.
Salutare,
Diana aici.
Săptămâna trecută, undeva pe la finalul mailului, am lăsat un link de feedback pentru mailul de vineri. Am primit câteva sugestii de subiecte faine și, de asemenea, am descoperit oameni din comunitate, dornici să participe la îmbogățirea #mailuluidevineri cu propriile texte.
How cool is that? Sper să văd curând cât mai mulți oameni din comunitatea asta faină cu propria voce aici, pe platforma noastră.
Las mai jos link-ul de care vorbeam, dă un click pe el pentru a ne spune care e perspectiva ta asupra #mailuluidevineri: https://form.typeform.com/to/yNTjvqqz
1. Procrastinarea, bat-o vina
Una dintre sugestiile primite prin formularul de feedback de săptămâna trecută a fost să vorbim despre procrastinare. Un mare bau-bau al timpurilor noastre. Este plin internetul de tips and tricks și de informații pe tema asta. Dar aceste sugestii nu par să ajute pentru că cei mai mulți dintre noi continuăm să amânăm și să ne ascundem de responsabilități.
În cazul meu, în loc să mă concentrez pe strategii de productivitate și alte sugestii de genul, de mai mare folos a fost să înțeleg motivele din spatele amânărilor acestea repetate. Doar când am început să pricep contextul mai larg al reacțiilor și motivelor mele, am putut începe într-adevăr să mă folosesc de tips and tricks pentru a-mi îmbunătăți comportamentul. Așa că vreau să împărtășesc cu tine ce a funcționat în cazul meu.
Dar înainte de toate, vreau să menționez că procrastinarea nu e lene. Ea are origini adânc înrădăcinate într-o combinație de factori emoționali, psihologici și situaționali. Spre exemplu, frica de eșec, stima de sine scăzută și perfecționismul pot contribui la tendința de a amâna. Astfel de trăiri se află în plan principal atunci când vorbim despre amânări.
2. Lupte
De departe, cel mai dificil pentru mine a fost să-mi înțeleg și să-mi combat perfecționismul. De cele mai multe ori acesta este văzut ca o trăsătură pozitivă, dar pentru mine dorința de a obține rezultate impecabile a devenit o barieră în calea acțiunii. Iar amânarea inițierii acțiunilor a dus, evident, la întârzieri. Și așa anxietatea mea o lua și mai razna.
De asemenea, în spatele amânării mele se ascundea, de multe ori, și un mecanism de adaptare emoțională. Dacă sarcinile erau ceva mai dificile și stresante, pentru a scăpa temporar de emoțiile negative asociate cu acele sarcini… procrastinam.
De stima de sine fragilă nici nu mai vorbesc. Am spus NU, de-a lungul timpului, la prea multe lucruri faine și interesante din cauza îndoielilor cu privire la propria competență. Și mi-aș fi dorit să am mai mult curaj și să nu amân la nesfârșit, pierzând timp prețios.
Analizându-mi o parte dintre trăirile pe care ți le-am exemplificat mai sus am realizat că amânarea este mai degrabă o problemă de reglare a emoțiilor, nu o problemă de gestionare a timpului. Așa că până să te apuci de tips and tricks pentru a fi mai productiv, încearcă să găsești sursa/sursele care te blochează din a iniția acțiuni, iar mai apoi treci la gestionarea emoțiilor într-un mod nou.
3. Alternativa?
Cum poți încerca o alternativă la felul în care îți gestionezi în prezent emoțiile?
- Prin iertare si practica autocompasiunii – Sună superfluu, but it works. Dacă îți permiți luxul de a te ierta (cu adevărat), poți trece mai ușor peste comportamentul neproductiv din trecut și să te concentrezi asupra examinării comportamentelor viitoare fără povara acelor acte din trecut. De asemenea, autocompasiunea susține motivația și creșterea personală. Ajută la scăderea distresului psihologic, despre care știm că este printre principalii vinovați pentru amânare, dar, de asemenea, stimulează în mod activ motivația, sporește sentimentul propriei valori și stimulează emoții pozitive precum optimismul, înțelepciunea, curiozitatea și inițiativa personală.
- Pune un obstacol în fața tentațiilor cu care te distragi de la ceea ce îți dorești să faci. Pe scurt, creierul tău, când cedează unei tentații, o face pentru că primește gratificare instant. De exemplu, dacă înveți un capitol pentru următorul examen, gratificarea se află, în cel mai bun caz, la câteva zile distanță pentru creierul tău înfometat. Dar dacă intri rapid pe Netflix și dai drumul la următorul episod din serialul ăla bombă, gratificarea curge pe loc. Iar creierul tău e happy, happy, joy, joy. Ca să păcălești sistemul, pune ceva obstacole între tine și acele tentații pentru a induce un anumit grad de frustrare sau anxietate. De genul: pune-ți aplicațiile cele mai des folosite sub o parolă foarte dificilă și lungă/șterge-le temporar/ascunde-le, anything that comes to your mind – pentru a face ca valoarea recompensei tale să fie mai puțin imediată.
- Cultivă-ți curiozitatea – vezi ce sentimente îți provoacă ispita de a amâna; de ce anume îți amintește? Cum ți se schimbă emoțiile și senzațiile din corp pe măsură ce devii din ce în ce mai conștient de ele? Pune multe întrebări pentru a identifica sursa și trăirile pe care le încerci. Înțelegând cu ce te confrunți și refuzând să dai înainte pe pilot automat în ciuda senzațiilor grele care te încearcă, ai mai multe șanse de a reuși să te gestionezi într-un mod nou. Simpla cunoaștere de sine poate aduce asta.
Și de multe ori, ia în calcul că procrastinarea e un dar. Sau un mesaj. Îți poate spune foarte clar unde se află pasiunea și interesul tău cel mai sincer, sau, spune-i dacă vrei „chemarea ta”. De multe ori, activitatea cu care preferi să înlocuiești îndatoririle pe care le procrastinezi, poate fi o chemare puternică și de mare ajutor.
Eu, spre exemplu, procrastinam cu una dintre marile mele pasiuni – dansul sportiv (care mi-a adus nenumărate beneficii). A fost o chemare pe care am urmat-o în dauna altor „îndatoriri” și mă bucur că am făcut această alegere. M-a crescut mult. Iar de fiecare dată când sunt nevoită să fac ceva și observ că am tendința de a procrastina, o iau ca pe un semn că este posibil să fie nevoie de o schimbare în activitatea mea zilnică sau chiar în drumul meu.
Creștem împreună,
Diana
Sursă: procrastinare.
Vezi și: cum combați procrastinarea · perfecționism · cum să scapi de distrageri.
Exersează pe peste 100.000 de grile cu explicații pe app.grile-rezidentiat.ro.
Întrebări frecvente
Procrastinarea înseamnă lene?
Nu. În text se spune clar că procrastinarea nu e lene – are origini adânc înrădăcinate într-o combinație de factori emoționali, psihologici și situaționali, precum frica de eșec, stima de sine scăzută și perfecționismul.
De ce nu funcționează doar tips and tricks-urile de productivitate?
Pentru că, în experiența Dianei, mai întâi trebuie înțelese motivele din spatele amânărilor. Abia după ce a priceput contextul mai larg al reacțiilor și motivelor ei a putut într-adevăr să folosească trucurile de productivitate pentru a-și îmbunătăți comportamentul.
Procrastinarea e o problemă de timp sau de emoții?
Mai degrabă de emoții. Analizându-și trăirile, Diana a realizat că amânarea este o problemă de reglare a emoțiilor, nu de gestionare a timpului – așa că recomandă să găsești întâi sursa care te blochează și apoi să-ți gestionezi emoțiile într-un mod nou.
Ce alternative propune textul pentru a gestiona altfel emoțiile?
Trei: iertarea și practica autocompasiunii (care scade distresul psihologic și susține motivația); punerea de obstacole în fața tentațiilor care dau gratificare instant – de exemplu blocarea, ștergerea temporară sau ascunderea aplicațiilor distractive; și cultivarea curiozității, observând ce sentimente și senzații îți provoacă ispita de a amâna.
De ce ar fi procrastinarea uneori un dar?
Pentru că poate fi un mesaj care îți arată unde se află pasiunea și interesul tău cel mai sincer. Activitatea cu care preferi să înlocuiești îndatoririle amânate poate fi o chemare – Diana dă exemplu propriul dans sportiv, o pasiune pe care a urmat-o și care a crescut-o mult.
Ți-a fost util? Marchează-ne ca sursă preferată în Google
