Salutare,
Diana aici.
Ce faci?
Eu sunt extrem de neinspirată azi.
Și nu pentru că nu am mai citit ceva interesant în ultima vreme, sau pentru că nu am mai avut parte de conversații faine cu oameni mișto. Sau din cauză că viața mea a fost prea plată în ultima vreme.
Am mintea goală de câteva zile în ciuda prezenței celor de mai sus. Ba, mai mult, am mintea goală din cauza lor.
1. Scoatem scântei, dar nu din acelea bune
Nu, nu este oboseală fizică – mi-am făcut somnul de domnișoară frumoasă. Este vorba despre oboseala care apare în urma suprasolicitării.
Nici nu te întreb, pentru că sunt 100% sigură că știi cum este starea aceea de oboseală gravă în care totul devine un gol. Mintea, privirea, emoțiile, poate chiar și senzațiile fizice.
Nu, nu ne ducem către depresie și surorile ei. Rămânem strict la oboseală sau, hai să ii zicem epuizare. Pare mai pe aproape.
Genul ăsta de epuizare apare în momentul în care te încarci cu multe. Nu doar cu activități, ci și cu gânduri, idei, trăiri. Chiar dacă nu sunt negative și se află prin zona gri, sau poate chiar prin zona pozitivă, ele se adună și cântăresc.
Te trezești într-o dimineața și ești ca un robot din filme care scoate mici scântei din el atunci când se mișcă pentru că a suferit o suprasolicitare a circuitelor.
2. Aglomerați ca o metropolă
Știu că de obicei și eu, și colegii mei venim cu „n” modalități prin care încercăm să te ajutăm să fii cât mai productiv, cât mai energic, cât mai focusat pe task-urile tale și cât mai cât.
Astăzi, inspirată de lipsa mea de inspirație, îți arăt prin propriul exemplu consecințele aglomerării mintale.
Și încep cu un „știai că” interesant:
– știai că riscul de probleme mintale este mai ridicat la populația urbană decât la cea din zona rurală? Și nu este pentru că orășenii sunt niște ființe mai complexe și sofisticate decât cei din rural.
Stimulii masivi prezenți în zonele urbane sunt de vină pentru dereglările prezente. Când zic stimuli mă refer la: aglomerație, densitate mare, zgomote și mirosuri puternice, poluare, etc. Pe lângă stimulii aceștia mai sunt câțiva factori care fac din oraș un loc neprietenos pentru minte. Îi găsești aici.
Atunci când cauți să fii varianta ta ideală, nu te evalua doar în funcție de câte lucruri ești capabil să faci și de cât de aglomerată e agenda ta. Nu evalua un oraș pentru forfota de care este capabil, pentru că asta se poate crea ușor.
3. Inspirația te găsește și în liniște, nu doar muncind
Sigur, orașul este productiv, acolo se întâmplă tot ce este mai important și vital. Acolo înveți, te dezvolți, cunoști și trăiești. Dar dacă nu o iei și pe drumuri mai lăturalnice și mai apoi nu te oprești în fața unei case liniștite, cu o grădină frumos mirositoare, în care nu se întâmplă nimic, o să te scurtcircuitezi din cauza suprasolicitării.
Da, capitolele acelea de studiu pentru rezi sunt importante. Da, acele teste grilă pe care le faci zilnic sunt esențiale. Și da, tot ceea ce tu întreprinzi pentru formarea ta ca viitor medic este crucial. Pentru că avem o mare nevoie de oameni pregătiți, responsabili și formați. Iar tu vei fi unul.
Dar, în egală măsură, avem nevoie de viitori profesioniști echilibrați. Avem nevoie de indivizi care se pot gestiona bine. Care au o stare psihică și emoțională echilibrată și temperată. Nu avem nevoie de oameni cât un oraș de aglomerați. Ci de oameni cu liniștea specifică acelei căsuțe izolate.
Pare contraintuitiv, dar nu tot timpul bombardamentul de activități, stimuli, senzații și informații duce la progres. Cele mai bune idei, cele mai tari inspirații vin, de multe ori, când stai în liniște.
Eu nu am stat în liniște în ultima perioadă, mi-am aglomerat mintea ca un oraș american clasic – plin de sunete de mașini, sirene, voci, pași grăbiți și multe întâmplări.
Rezultatul?
Lipsă de productivitate. Și de inspirație.
Așa că inspiră-te din zilele mele neproductive și ia o pauză.
Fă puțină liniște.
Creștem împreună,
Diana
