Salutare,
Diana aici.
Unul dintre cei mai des vânturați termeni din ziua de azi e acela de reziliență. Au dat dovadă de reziliență, sunt rezilient, ocupă-te de reziliența ta, aud parcă tot mai des de reziliență.
M-am gândit să-ți scriu cum percep eu reziliența, pentru că deși e un concept relativ nou, recent adoptat la nivelul limbii române, înglobează o sumedenie de sensuri esențiale.
Analiză, corectare, rezolvarea problemei.
Anyway, let’s see.
1. Vremuri grele?
Trăim vremuri dificile. Vremuri în care e greu să distingi întotdeauna falsul de autentic, esențialul de zgomotul de fond sau starea sănătoasă de echilibru de liniștea de dinaintea furtunii. Pare că e și mai greu să-ți păstrezi armonia și doza de rațiune în lupta cu experiențele zilnice, cu atât mai mult cu cât haosul pare să crească, nu să descrească, așa cum am putea spera.
Cel mai probabil, vremurile pe care le trăim nu sunt rele în sine. Nu sunt mai rele sau mai dificile decât altele. Noi parcă suntem mai puțin pregătiți să le facem față. Mai puțin dispuși să ne dezvoltăm rezistența. Mai puțin încrezători în înzestrările noastre, în abilitatea de a înfrunta adversitățile și în necesitatea de a îmbrățișa experiențele prin care ne forjăm curajul.
Poate că viața nu ne mai este pusă în pericol așa cum se întâmpla în trecut. Dar avem de înfruntat alte pericole, mai înșelătoare și, prin aceasta, la fel de periculoase. Lupta ce se duce pentru atenția și liniștea noastră poate fi purtată doar dacă suntem rezilienți. Dacă ne antrenăm constant pentru a fi rezilienți.
2. Reziliența mentală
Reziliența e cu siguranță unul dintre cuvintele la modă astăzi. Să fim rezilienți în fața noilor provocări, în fața pericolelor de zi cu zi, în fața adversităților, la muncă sau în vacanță. Să fim rezilienți pe linie. Oriunde și împotriva oricui și a orice. Toate bune, dar ce e cu ea, cu reziliența asta?
Gândește-te doar că, oricâte planuri și pregătiri ai face, întotdeauna va exista o persoană la care nu te aștepți sau o situație pe care nu o anticipezi gata să te prindă cu garda jos. Gata să te dea peste cap. Să-ți strice ploile.
Spre deosebire de alte însușiri ale noastre, care pot fi determinate genetic, reziliența mentală nu este. Spre fericirea noastră, este o abilitate. Un zid de apărare pe care îl construim în timp și pe care îl întărim prin exercițiu, prin repetiție.
Imaginează-ți o boltă capabilă să susțină o cupolă enormă – gândește-te, de exemplu, la Hagia Sofia, biserica (azi moschee) lui Iustinian din Istanbul (atunci Constantinopol).
Acum pune reziliența mentală în locul bolții și greutatea poverilor emoționale în locul cupolei.
E bine ca bolta să fie cât mai solidă, nu?
3. Energia mentală
Să analizezi cu luciditate, să (te) corectezi ori de câte ori e nevoie, chiar și atunci când e dificil și neplăcut, și să-ți revii cât mai repede de pe urma obstacolelor ce-ți ies în cale, mereu și mereu, dând dovadă de elasticitate și flexibilitate. Despre toate acestea e reziliența mentală.
Nu e un secret că energia mentală de care dispunem pentru rezolvarea problemelor este limitată. Diferă de la om la om, dar tot limitată e. Gândește-te doar cât e de important să percepi problemele din viața ta drept ceea ce sunt – doar probleme (de rezolvat) și nu tragedii sau dezastre. Gândește-te cât e de important să acționezi rapid (din timp) în vederea depistării unei soluții durabile.
Îți dai seama că ți-ai antrenat reziliența mentală abia când realizezi că nu duci lipsă de energie mentală pentru a-ți păstra calmul atunci când totul se dărâmă în jurul tău, când te bazezi pe logică și pe rațiune pentru înfruntarea situațiilor neplăcute și când îți revii după orice încercări emoționale. Sigur, e mai ușor de spus decât de făcut, dar sunt convinsă că înțelegi vârful a ceea ce reziliență mentală reprezintă.
Să nu dai dovadă încă de o reziliență mentală prea bună nu e o tragedie în sine. Cum spuneam mai sus, se poate antrena. Și de fiecare dată doar prin analiză, prin privirea problemei drept în față și prin identificarea de soluții durabile, oneste.
Creștem împreună,
Diana
