Salutare,
Alex aici!
Dacă mi-aș fi dat ochii peste cap ori de câte ori am auzit spunându-mi-se „Fii pozitiv! Gândește optimist și totul va fi bine!”, ochii încă mi s-ar plimba frenetic prin cap, chiar și în momentul în care îți scriu aceste rânduri.
Sunt convins că nu sunt singura persoană care s-a simțit iritată de valul de citate ce ne învață cum să gândim (evident, pozitiv), cum să privim viața (everything’s great, right?!) și cum să trăim (doar trăiri alese, pozitive și minunate; restul la gunoi – reprimăm și refulăm).
Pentru a combate acest val crescând de iritare, am ales să studiez puțin acest „creier idiot și negativ” al nostru.
Spoiler: nu mă irită filosofia sau psihologia pozitivă, doar frazele lipsite de orice substanță pe care mai toată lumea le promovează în mediul online (și nu numai) fără un minim know – how al minții umane.
Revenind, hai să vedem care e treaba cu predispoziția noastră către negativitate.
1. Predispoziția negativității are valoare adaptivă
Mai exact, este o trăsătură evolutivă care ne-a învățat să ne concentrăm mai bine asupra unui urs/șarpe/leu sau orice animal de pradă decât asupra acelei mici rozătoare drăgălașe cu obrăjorii dolofani. Pentru că o singură greșeală ne putea omorî și pune în pericol tribul, atenția sporită a creierului față de pericole a crescut.
Deci, nu trebuie să ne certăm atât de mult creierul pentru că este ceva mai prăpăstios. Încearcă să ne protejeze cum știe mai bine. Evident, centrul nostru de gravitație s-a schimbat de-a lungul mileniilor. Nu mai suntem neputincioși în mijlocul naturii. Nu mai este nevoie să ne confruntăm cu clasicele pericole ale junglei.
Dar de ce suntem poate chiar mai anxioși decât strămoșii noștri?
Lumea modernă este în prezent o junglă fioroasă pentru creierul nostru. Știrile transmise pe diferitele căi de comunicare din prezent, inclusiv pe mediile de socializare, concurează pentru audiență 24/7. Și ce aduce cel mai mare rating? Știrea șocantă, negativă. Aceste tipuri de informații apelează la emoțiile primare, mediatizând pericolele care ne amenință zi de zi. Cât e ziua de lungă, negativul ne bombardează și ne guvernează starea de spirit și ne călăuzește deciziile.
Câți dintre noi nu ne-am făcut provizii de hârtie igienică, făină, conserve sau orice altceva în agitația de la începutul pandemiei? Sau, măcar, câți nu ne-am gândit: hai că iau totuși baxul ăsta de Zewa, pentru orice eventualitate! Câți nu ne-am panicat, măcar, așa, puțin?
Mânuța sus, acolo în spate!
Predispoziția noastră evoluționistă ne face pe toți să acordăm o atenție sporită amenințărilor externe. Din această cauză exagerăm pericolele (măcar am avut hârtie igienică din plin). Evident, deși creierul are intenții cât se poate de bune, și de multe ori chiar ar trebui ascultat, este totuși nevoie să sortăm ceva mai bine informațiile externe care ne inundă zi de zi. Nu tot ce ne înconjoară este inamicul nostru, nu vine Apocalipsa în 2021 și lumea nu este un loc atât de nesigur.
Balance is the key!
O minte critică antrenată poate face minuni!
2. Ce se întâmplă când subestimezi tiparul de gândire negativă?
Dacă este prezent în doze optime, tiparul de gândire negativ acționează ca o ancoră în realitate. Ne face să realizăm că avem limite, că trebuie să acționăm în baza lor și să ne protejăm. Astfel, încurajează un comportament prudent. Dar ce se întâmplă dacă picăm în plasa gândirii pozitive extreme?
Ajungem să ne supraestimăm abilitățile!
Dacă lumea este un loc întunecat, plin de pericole și de amenințări, slavă cerului că eu sunt raza de lumină atât de mult așteptată de societate. În mod paradoxal și curios, capacitatea noastră de autoamăgire poate fi stupefiantă. Marea majoritate avem o combinație de frică și de încredere exagerată în forțele proprii. Această iluzionare duce de cele mai multe ori la dezastru.
Un exemplu concret este cel al americanilor, când au invadat Irakul, în 2003. SUA au supraestimat pericolul pe care îl reprezenta inamicul lor. Credeau greșit că Saddam Hussein poseda arme de distrugere în masă. Se așteptau să obțină o victorie rapidă și să instaureze un guvern democratic, funcțional. În zelul lor de-a elimina un pericol imaginar, au creat unul real, generând haosul care le-a oferit grupărilor jihadiste șansa de a se dezvolta.
Seria nesfârșită de pericole mult umflate și supraestimarea abilităților personale poate duce la catastrofe personale.
Indivizii cu sentimente pozitive – în 90% dintre situații – ne par periculos de nerealiști și predispuși mai mult la egoism, manii și negare (pentru că… reprimare și refulare) și pot ajunge cu ușurință în situația Americii din 2003.
3. Negativul nu este de aruncat
Așadar, ajungem la concluzia timidă că negativul nu este neapărat de aruncat. Este parte a creierului nostru evoluționist, deci nu avem cum să-l înlăturăm. Ba, mai mult, gândirea negativă are darul de a ne ține mai conectați la realitatea exterioară, dar mai ales la cea interioară.
Schepsisul este însă cum balansăm această predispoziție cu nevoia noastră de a fi fericiți și sănătoși psihic?
Roy F. Baumeister, un cercetător în domeniul psihosocial (nu, nu e clasicul cercetător britanic) a descoperit un concept extrem de practic și de folositor: rata pozitivității.
Pe scurt, numărul de evenimente pozitive pentru fiecare eveniment negativ. Baumeister ne îndeamnă ca pentru fiecare eveniment sau fiecare trăire negativă dintr-o zi, să reușim să identificăm sau să creăm minimum trei stări pozitive.
Ai avut o zi grea la job? Șeful tău te-a umilit în fața colegilor? Nota de la examen nu este cea la care te-ai fi așteptat? Simți că începi să “intri la apă”?
Încearcă să aplici acest principiu. Creează sau identifică minimum trei întâmplări minunate din ziua respectivă. Nu reprima și nu refula. Lasă negativitatea să existe, este normală.
Învață să o observi. Măsoar-o atent și fă un exercițiu simplu: de fiecare dată când simți negativitate (te plângi de ceva, lucrurile nu îți ies cum trebuie, visurile tale sunt pe punctul de a se nărui etc.), inspiră adânc de 3 ori, observă reacția automată pe care ți-o stârnește negativitatea și reanalizează situația. Vezi ce reacție ți-ar fi mai utilă și aplic-o fără remușcări!
Foarte important, nu o proiecta asupra celor din jur!
Nu este vina animalului de companie care a ronțăit covorul, nici a partenerului de viață că iar a uitat să ducă gunoiul, pentru starea mizerabilă în care te afli. Este normal să ai acea stare. Încearcă doar să nu o amplifici cu alte întâmplări „enervante” de care te mai lovești în cursul zilei respective.
Între timp, încearcă să te bucuri de minimum trei aspecte pozitive ale acelei zile. Dacă nu există, creează-le.
Fă o faptă bună pentru cineva apropiat. Starea lui de bine va fi molipsitoare. Sau petrece puțin timp cu animăluțul tău de companie. Prezența sa poate face minuni și pentru cel mai amărât dintre noi!
All in all, just keep going!
Ești mai tare decât crezi!
Creștem împreună,
Alex
