🚀 Lansăm noul Grile-Rezidentiat! Click aici ca să te ținem la curent
Oamenii sunt asemenea râurilor; apa în toate râurile este la fel, una şi aceeaşi, dar fiecare râu este aici îngust, colo repede, dincolo lat, acum liniştit, apoi curat, când rece, când tulbure, când cald. La fel şi oamenii. Fiecare om poartă în el în embrion toate însuşirile omeneşti, dar câteodată manifestă unele dintre ele, iar altădată altele şi se întâmplă deseori să nu semene cu el însuşi, cu toate că rămâne mereu una şi aceeaşi fiinţă.
Ți-am scris acum câteva săptămâni despre despre modul în care interacționezi cu ceilalți și, în general, despre cât important e ca relațiile pe care le construiești să fie autentice și nimic mai puțin. Îți scriam și că, prin disciplină și exerciții regulate, poți pune autenticitatea în reflectoare. Poți să-ți ușurezi și îmbunătățești rolurile pe care le îndeplinești în „jocul social" numit viață.
Pare contraintuitiv, dar nu tot timpul bombardamentul de activități, stimuli, senzații și informații duce la progres. Cele mai bune idei, cele mai tari inspirații vin, de multe ori, când stai în liniște.
Îmi plac mașinile. Indiferent dacă sunt mai vechi sau nou nouțe, îmi plac. Nu pretind că sunt un fin cunoscător al fenomenului. Dar îmi place autonomia pe care o oferă. Nu circul prea des cu trenul, autobuzul, metroul sau cu tramvaiul. Prin urmare, aleg mai mereu mașina. Din păcate, mașinile, mai bine spus șoferii, sunt la originea unui număr enorm de accidente. Ce crezi că putem face?
China este una dintre marile puteri ale lumii noastre. Indiferent dacă privim spre ea cu fascinație sau cu antipatie, locul pe care îl ocupă pe scena internațională nu poate fi pus la îndoială. În 2021 Partidul Comunist Chinez a marcat centenarul înființării sale, însă povestea celei mai populate țări de pe pământ nu a fost întotdeauna așa. Vreme de mii de ani, perioadele de dezvoltare au alternat cu cele de stagnare și intrare sub dominația străină. Din cele mai vechi timpuri, conducătorii chinezi au fost nevoiți să controleze un teritoriu imens. Au scris istoria propriilor popoare fie prin acțiuni înțelepte și modernizatoare, fie prin acte pline de cruzime și teroare.
Ne temem de injecții într-o proporție mai mare decât suntem dispuși să recunoaștem. Contestăm vaccinuri care și-au dovedit eficiența de-a lungul ultimelor decenii. Suntem ușor de influențat în chestiuni pentru care nu avem competențe. Totuși, teama de restricții ne împinge să acționăm. Nu informarea adecvată, ci perspectiva pierderii mobilității e cea care ne determină să luăm o decizie. Experiența noastră istorică să fie de vină? Educația uneori precară? Europenizarea imperfectă? Nu știu. Probabil că puțin din fiecare.
Prea ne-am obișnuit să amestecăm bunurile și produsele din viețile noastre. Să le neglijăm pe primele și, în cele din urmă, să le aruncăm în ograda celor din urmă. „Banii mișcă lumea", spune un clișeu al zilelor noastre. Nu spun că nu-i adevărat. Dimpotrivă, mișcă lumea în sus și în jos, dar nu pot înlocui cu toptanul experiențele și faptele fără valoare convertibilă în monedă. Nu putem pune egal între bunuri și mărfuri. Motivul e destul de simplu: unele bunuri pur și simplu nu pot fi compensate prin bani. Simpla negociere a acestora nu face altceva decât să aducă dezamăgire și neînțelegeri.
O să îți povestesc astăzi despre un subiect care m-a frământat puțin în ultima perioadă. Este vorba despre eul experiențial și cel narator din fiecare dintre noi. Nu, nu este un comentariu la limba română. Sunt însă niște noțiuni care, poate, îți vor schimba percepția asupra modului în care funcționează o parte a psihicului nostru.
Sensul nu se găsește doar în fapte pe care le poți evoca cu subiect și predicat. Sensul este rezervat și oamenilor care, lipsiți fiind de șansa de a îl găsi în fapte, îl găsesc în capacitatea de a se ridica din situații imposibile. De a se autodepăși, transcende prin atitudinea pe care o aleg în situațiile cele mai grele de viață. Fie externe, obiective, fie cele generate de lupta cu sinele, cu umbrele și cu părțile cele mai mâloase.
Mulți oameni visează să fie ca Putin, dar puține state își doresc să fie ca Rusia. Rușii sunt nefericiți. Nivelul de trai a scăzut dramatic în ultimii ani. Problemele s-au acumulat și lucrurile nu par să se îmbunătățească în viitorul apropiat. Totuși, rușii îi sunt loiali lui Putin. Îl votează de fiecare dată în număr mare. Pentru ei, susținerea lui Putin nu reprezintă o alegere, ci cea mai pură exprimare a patriotismului. Cum de s-a ajuns aici?