Nevoia de a crea conexiuni și de a comunica este specifică multor specii viețuitoare pe această planetă. Fără ele, supraviețuirea nu ar fi posibilă. Și, deși au apărut ca mecanisme menite să ne ajute la perpetuarea vieții, stabilirea de conexiuni și comunicarea au ajuns unele dintre acele lucruri care dau sens vieții și ne fac viața mai frumoasă.
O să îți povestesc astăzi despre un subiect care m-a frământat puțin în ultima perioadă. Este vorba despre eul experiențial și cel narator din fiecare dintre noi. Nu, nu este un comentariu la limba română. Sunt însă niște noțiuni care, poate, îți vor schimba percepția asupra modului în care funcționează o parte a psihicului nostru.
Știu că sună contra-intuitiv, însă adversitățile apărute în calea noastră nu ne sunt inamici. Sunt, mai degrabă, căile sau instrumentele prin care putem fi varianta noastră cea mai bună. Asta înseamnă că ar trebui să mulțumim cerurilor pentru perioadele tulburi? Nu. Dar putem să găsim calea de a fi varianta noastră ideală la care mai visăm câteodată cu ochii deschiși? Cred că da.
Dacă nu îți petreci un timp destul de mare din viață cerând feedback de la oamenii din viața ta, este imposibil să îți conturezi o imagine prea clară despre cine ești. Mecanismul de apărare numit raționalizare va găsi tot timpul scuze și explicații pentru felul în care ești, în care acționezi și în care gândești.
Dar oare avem întotdeauna dreptate? Știm mereu care sunt interesele noastre și suntem pregătiți pentru efortul chinuitor de a gândi singuri? Poate că suntem pregătiți să ne cunoaștem și acceptăm propriile limite. Poate că suntem capabili și să explicăm de ce e mai bine așa și nu altfel. Poate că ne închipuim că gândim liber și că nu urmăm turma. Dar dacă nu e așa?
Dacă mi-aș fi dat ochii peste cap ori de câte ori am auzit spunându-mi-se „Fii pozitiv! Gândește optimist și totul va fi bine!”, ochii încă mi s-ar plimba frenetic prin cap, chiar și în momentul în care îți scriu aceste rânduri.
În accepțiunea celor mai mulți dintre noi, rutina înseamnă disciplină. Calitatea cultivabilă care te ține pe linia de plutire cu îndatoririle tale. Rutina este acel element aducător de ordine, pace și productivitate atunci când este bine făcută. Dar mai este aducătoare de ceva. Aducătoare de pilot automat. Dacă la mașini pilotul automat ne este prieten, în viața de zi cu zi nu prea mai este.
Globalizarea va continua să unească lumea. Dar cel mai probabil doar pe orizontală. Peste ani, probabil că granițele vor dispărea, iar oamenii vor împărtăși viziuni, valori și culturi relativ apropiate. Poate că se vor bucura și de salarii decente, în măsură să le asigure un trai demn. Poate.
Te provoc să te gândești la modul în care relaționezi cu cei din jurul tău. Să te gândești puțin și, apoi, să tragi linie. Există unele persoane cu care te înțelegi mai bine decât cu altele. Îți vine foarte ușor să legi o conversație cu ele. Îți găsești întotdeauna cuvintele potrivite și totul pare că vine de la sine. În schimb, cu alții nu reușești să te înțelegi mai deloc. Te simți încordat, mereu în gardă, și aproape de fiecare dată neînțeles. Nu prea înțeleg nimic din ceea ce le spui, știi ce zic?, și îți e imposibil să găsești motivul.