De câte ori nu te-ai simțit jenat pentru că ți-ai amintit de chestia aia penibilă din clasa a șaptea, pe care, evident, nimeni nu o mai contabilizează în afară de tine? Încă te face să îți îngropi capul adânc în pernă și să îți dorești să dispari pentru o secundă. Cunoști senzația? Te simți ușurat, dacă îți spun că fiecare dintre noi se confruntă cu ea?!
Ne temem de injecții într-o proporție mai mare decât suntem dispuși să recunoaștem. Contestăm vaccinuri care și-au dovedit eficiența de-a lungul ultimelor decenii. Suntem ușor de influențat în chestiuni pentru care nu avem competențe. Totuși, teama de restricții ne împinge să acționăm. Nu informarea adecvată, ci perspectiva pierderii mobilității e cea care ne determină să luăm o decizie. Experiența noastră istorică să fie de vină? Educația uneori precară? Europenizarea imperfectă? Nu știu. Probabil că puțin din fiecare.
O parte importantă din procesul maturizării constă în definirea unui „eu” unic. Diferit de cel al părinților, al fraților, al rudelor sau al prietenilor tăi. Începi să te percepi ca o persoană unică și distinctă. Creezi o graniță clară între părinți și identitatea ta. Drumul are un singur sens – înainte. Influența lor scade în intensitate pe măsură ce identitatea ta se afirmă tot mai mult. Totuși, în esență, cine ești tu?
Vreau să îți vorbesc despre un subiect dificil, despre o zonă mai urâtă a inconștientului nostru - complexele inconștiente. Este o temă care ne captează atenția tot timpul, inclusiv nouă, celor care nu activăm în sfera psihologiei.
În vechile religii, generozitatea era considerată una dintre cele mai importante virtuți, iar felul de a fi generos – unul dintre cele mai potrivite pentru o ființă umană. Timpurile au trecut, însă generozitatea nu și-a pierdut din aura inițială. Da, în anumite cazuri avem o disponibilitate enormă de a fi generoși. Oferim fără să așteptăm ceva la schimb. Se întâmplă în special cu rudele și cu prietenii apropiați.
Nu sunt aici să judec, vreau doar să îți povestesc despre mecanismul din spate și modul în care luăm alegeri, chiar dacă de multe ori nu suntem conștienți de asta. Hai să vedem câteva chestii interesante despre una dintre capcanele în care cădem. Uneori chiar și de mai multe ori în decursul aceleiași zile.
În ultima perioadă, la televizor, pe Social Media sau aiurea, se discută foarte mult despre vaccinuri. Părerile sunt împărțite, nu că ar fi întotdeauna nevoie, și mulți dintre noi sunt în căutare de repere. Drumul omenirii spre descoperirea primului vaccin a fost dificil, presărat cu obstacole și încercări nereușite. Însă așa cum există un început pentru toate, și vaccinul are un punct de plecare. Momentul în care am intrat în epoca vaccinării.
M-am așezat confortabil la birou, savurez un ceai oriental și mă pregătesc să te transport până la celălalt capăt al planetei. În Asia. Hai să vedem câteva chestiuni interesante despre una dintre cele mai populare țări din lume!
Și totuși, dacă ar fi să o luăm de la capăt... Am alege un alt drum? Dacă am putea să înlăturăm cele mai multe dintre reacțiile iraționale și deciziile mai puțin fericite... ce am alege să facem? Am fi mai atenți la sfaturile experților? Am alege să ne informăm din surse oficiale, de încredere, și să nu răspândim panica?