Mulți dintre termenii pe care îi folosim în prezent și-au pierdut sensul inițial. Unii doar au fost goliți de sens, rămânând o carcasă învechită, în vreme ce alții au sfârșit prin a fi percepuți altfel. La fel ca oamenii și societățile, cuvintele cunosc o evoluție specifică. Au o viață proprie. Reflectă schimbările pe care le suferă și accepțiunea generală la care ajung. Economie este un asemenea termen. De la sensul inițial și până la cel pe care i-l rezervăm în prezent a cunoscut o transformare revoluționară. Ceea ce e cu adevărat interesant e că istoria sa ne spune multe despre societatea de piață în care trăim în prezent.
Prea ne-am obișnuit să amestecăm bunurile și produsele din viețile noastre. Să le neglijăm pe primele și, în cele din urmă, să le aruncăm în ograda celor din urmă. „Banii mișcă lumea", spune un clișeu al zilelor noastre. Nu spun că nu-i adevărat. Dimpotrivă, mișcă lumea în sus și în jos, dar nu pot înlocui cu toptanul experiențele și faptele fără valoare convertibilă în monedă. Nu putem pune egal între bunuri și mărfuri. Motivul e destul de simplu: unele bunuri pur și simplu nu pot fi compensate prin bani. Simpla negociere a acestora nu face altceva decât să aducă dezamăgire și neînțelegeri.
Curiozitățile istorice sau culturale încă vând. Nu-și pierd din forță atâta vreme cât sunt bine țintite. Nu doar că ne stârnesc curiozitatea pentru unele fapte și personaje mai vechi sau mai noi. Ne îmbogățesc cunoașterea. Ne stimulează imaginația și ne fac mai conștienți de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Știi și tu, atenția pe care o acordăm poveștilor pe care le auzim, în general, e direct proporțională cu pasiunea celui care le dă glas. Ori de câte ori o poveste este transmisă cu sinceritate și căldură, oamenii își pun mâinile „pâlnie" la urechi și o ascultă. Se lasă vrăjiți de farmecul acesteia.
În ultima perioadă, la televizor, pe Social Media sau aiurea, se discută foarte mult despre vaccinuri. Părerile sunt împărțite, nu că ar fi întotdeauna nevoie, și mulți dintre noi sunt în căutare de repere. Drumul omenirii spre descoperirea primului vaccin a fost dificil, presărat cu obstacole și încercări nereușite. Însă așa cum există un început pentru toate, și vaccinul are un punct de plecare. Momentul în care am intrat în epoca vaccinării.
Ne temem de injecții într-o proporție mai mare decât suntem dispuși să recunoaștem. Contestăm vaccinuri care și-au dovedit eficiența de-a lungul ultimelor decenii. Suntem ușor de influențat în chestiuni pentru care nu avem competențe. Totuși, teama de restricții ne împinge să acționăm. Nu informarea adecvată, ci perspectiva pierderii mobilității e cea care ne determină să luăm o decizie. Experiența noastră istorică să fie de vină? Educația uneori precară? Europenizarea imperfectă? Nu știu. Probabil că puțin din fiecare.
Din 27 decembrie 2020 și până în prezent, aproape 6,2 milioane de români au fost vaccinați cu prima doză de vaccin împotriva COVID-19. Concomitent cu sporirea cazurilor de îmbolnăvire din ultima lună, numărul celor care solicită unul dintre vaccinurile disponibile în acest moment a crescut, depășind borna de 62 de mii de vaccinați/zi. Încă e puțin. Încă suntem în coada țărilor din Uniunea Europeană, alături de vecinii bulgari. Parcă nu reușim să ne propunem altceva decât să securizăm o poziție care, dincolo de explicațiile raționale și de bun simț, amenință să prelungească pandemia la nesfârșit.
Am ajuns să ne confruntăm cu un nou val al pandemiei. Restricțiile, izolarea și chiar riscul de îmbolnăvire ne pândesc pe fiecare dintre noi. Evident, toate acestea riscă să ne afecteze și sănătatea mintală. De aceea, deschid o sesiune de câteva #mailuridevineri în care voi aborda ceva mai pe larg subiectul sănătății psihice. Începem azi discuția despre ce înseamnă un psihic sănătos (sunt curios câte puncte vei bifa la final).
Apelezi la ceilalți doar în căutare de sprijin sau o faci și când vrei să le oferi un gând bun? Până la urmă, poate că fiecare dintre noi urmează simultan ambele drumuri, deși doar unul este cel nobil. Printr-un gest reflex, după multe experiențe neplăcute și sâcâitoare, ajungem să ne ferim de cei care ne vânează atenția, timpul și resursele. Chiar dacă apariția lor e mereu dătătoare de stres, atitudinea pe care o afișează e plină de învățături. Aflând ce le lipsește ne poate ajuta să ne echilibrăm propria situație. Să ne asigurăm că acționăm corect și generos în cele mai multe dintre situații.
În vechile religii, generozitatea era considerată una dintre cele mai importante virtuți, iar felul de a fi generos – unul dintre cele mai potrivite pentru o ființă umană. Timpurile au trecut, însă generozitatea nu și-a pierdut din aura inițială. Da, în anumite cazuri avem o disponibilitate enormă de a fi generoși. Oferim fără să așteptăm ceva la schimb. Se întâmplă în special cu rudele și cu prietenii apropiați.
Ți-am scris acum câteva săptămâni despre despre modul în care interacționezi cu ceilalți și, în general, despre cât important e ca relațiile pe care le construiești să fie autentice și nimic mai puțin. Îți scriam și că, prin disciplină și exerciții regulate, poți pune autenticitatea în reflectoare. Poți să-ți ușurezi și îmbunătățești rolurile pe care le îndeplinești în „jocul social" numit viață.