🚀 Lansăm noul Grile-Rezidentiat! Click aici ca să te ținem la curent
De la practica nepotismului și a patronajului la competiția deschisă, accesibilă tuturor, a fost cale lungă. Cu greu au renunțat la funcții și privilegii cei care considerau că e de la sine înțeles ca unii să le fie superiori altora doar prin naștere. De fapt, nu au renunțat, ci au fost siliți să recunoască întâietatea meritului, a talentului și a performanței.
Oamenii sunt asemenea râurilor; apa în toate râurile este la fel, una şi aceeaşi, dar fiecare râu este aici îngust, colo repede, dincolo lat, acum liniştit, apoi curat, când rece, când tulbure, când cald. La fel şi oamenii. Fiecare om poartă în el în embrion toate însuşirile omeneşti, dar câteodată manifestă unele dintre ele, iar altădată altele şi se întâmplă deseori să nu semene cu el însuşi, cu toate că rămâne mereu una şi aceeaşi fiinţă.
Ai avut vreodată impulsul de a te ridica în timpul unei ore de la școală și să urli? Sau eventual să strigi în gura mare ceva porcos în timpul unei mese de familie? Ori poate ai simțit nevoia să spargi lucruri și obiecte în timp ce învățai pentru un examen.
De obicei, când ne imaginăm că avem în față o persoană anxioasă, ne-o închipuim bâlbâindu-se când încearcă să poarte o conversație, roșie la față și transpirată. Sau poate izolată în vreun colț cu o mină gravă sau tristă. Deși poate fi ca mai sus, anxietatea este mai frecvent întâlnită în simptome precum: oboseală, iritabilitate, probleme cu somnul, diferite probleme de sănătate (de ex. digestive), probleme de concentrare.
Când lucrurile sunt împinse la extrem, oamenii reacționează pozitiv. Se implică. Sunt solidari. Intervin! În cele mai mari aglomerări urbane, în agitația de la metrou, de pe stadion sau de la concertele la care participăm.
Știi probabil că părțile mai primitive ale creierului nostru asociază siguranța cu situațiile familiare. Acesta este și motivul – alături de negarea limitărilor afective ale adulților care ne-au crescut și modelat – pentru care propagăm, mai departe, scenariile din copilărie.
Sensul nu se găsește doar în fapte pe care le poți evoca cu subiect și predicat. Sensul este rezervat și oamenilor care, lipsiți fiind de șansa de a îl găsi în fapte, îl găsesc în capacitatea de a se ridica din situații imposibile. De a se autodepăși, transcende prin atitudinea pe care o aleg în situațiile cele mai grele de viață. Fie externe, obiective, fie cele generate de lupta cu sinele, cu umbrele și cu părțile cele mai mâloase.
Persona – o atitudine psihică, fizică și socială care stă drept punte între lumea ta interioară și exterior. Fața, mai degrabă decât masca, pe care tu ne-o arăți nouă, tuturor, și care te ajută să obții confirmarea sinelui interior. Persona fiecăruia dintre noi este partea cea mai luminoasă pe care o prezentăm. Și cum orice rază de lumină aruncă întotdeauna umbre, așa facem și noi.
Pare contraintuitiv, dar nu tot timpul bombardamentul de activități, stimuli, senzații și informații duce la progres. Cele mai bune idei, cele mai tari inspirații vin, de multe ori, când stai în liniște.
Pentru că suntem puternic vizuali, ajungem să nu fim capabili să trasăm o linie clară între ceea ce vedem în oglindă și cine suntem pe de-a-ntregul (adică și partea non-vizuală). Și ajungem să detestăm părți, frumoase de altfel, care nu au legătură cu ceea ce vizualizăm.