🚀 Lansăm noul Grile-Rezidentiat! Click aici ca să te ținem la curent
În general, dacă ne gândim la răzbunare, ne gândim la ea ca la un act de reparație, ca la ceva aproape cavaleresc. Ne reparăm onoarea pătată sau eventual plătim cu aceeași monedă nedreptatea. Astea sunt totuși cazuri ceva mai rare (mai puțin în Craiova, unde ne "răzbunăm cavalerește" cu săbiile). Suntem totuși răzbunători mult mai des decât credem într-un alt fel. Și suntem așa aproape zilnic. Cum?
Minciuna este partenerul de preț al umanității cam… dintotdeauna. Organizarea socială în care trăim ca specie face ca minciuna să fie de neevitat, din păcate. Oricare ar fi crezurile tale, oricât de curat ai încerca să trăiești, tot de lovești de minciunele, mai ușoare ori ba, zi de zi.
Sub-stimularea este motivul pentru care tot deschizi aplicații de Social Media într-un mod inconștient (voiai să te uiți la ceas, dar te-ai trezit brusc pe Facebook), motivul pentru care unii joacă compulsiv la jocuri de noroc sau pariuri sportive, motivul pentru care mulți caută senzații tari prin diverse mijloace (șofat periculos, abuz de substanțe) și tot așa.
Cunoști senzația de a fi sub jugul venerației? Sau a surorii ei mai toxice, idolatrizarea? Fie că ești acaparat și mistificat de o persoană, fie că idolatrizezi părți din viață sau anumite experiențe, senzația este aceeași. De distanță amestecată cu dor, dorință și fascinație.
În accepțiunea celor mai mulți dintre noi, rutina înseamnă disciplină. Calitatea cultivabilă care te ține pe linia de plutire cu îndatoririle tale. Rutina este acel element aducător de ordine, pace și productivitate atunci când este bine făcută. Dar mai este aducătoare de ceva. Aducătoare de pilot automat. Dacă la mașini pilotul automat ne este prieten, în viața de zi cu zi nu prea mai este.
Dacă nu îți petreci un timp destul de mare din viață cerând feedback de la oamenii din viața ta, este imposibil să îți conturezi o imagine prea clară despre cine ești. Mecanismul de apărare numit raționalizare va găsi tot timpul scuze și explicații pentru felul în care ești, în care acționezi și în care gândești.
Știu că sună contra-intuitiv, însă adversitățile apărute în calea noastră nu ne sunt inamici. Sunt, mai degrabă, căile sau instrumentele prin care putem fi varianta noastră cea mai bună. Asta înseamnă că ar trebui să mulțumim cerurilor pentru perioadele tulburi? Nu. Dar putem să găsim calea de a fi varianta noastră ideală la care mai visăm câteodată cu ochii deschiși? Cred că da.
Cu toții ne surprindem gândind lucruri meschine, răutăcioase, sau pur și simplu... stupide. Da, suntem și astfel de oameni, dar procentul în care suntem așa ne aparține în totalitate. Și în acest sens, am auzit ceva mișto: „Primul tău gând este o condiționare. Al doilea este cel construit de tine”.
Îți mărturisesc că nu îmi place să îmi complic viața. Momentele mele cele mai pașnice sunt când urmăresc un serial-documentar despre crime și mă simt binecuvântată cu viața mea banală. Dar nu este bine. De ce?